Dicolo 0

Numar vizionari :187

Nume: Hermann Email: Data: Saturday April 13th, 2002 03:40 AM
Interesant si ca idee, si ca forma (triunghiulara!). Dizertatie asupra conotatiilor notiunii de "dincolo". Ba chiar daca sint mai atent la forma grafica, observ ca e o jumatate de clepsidra in care sensurile notiunii tratate, scurgindu-se in jos, se rafineaza din ce in ce mai mult pina ajung la expresia ultima. Aceasta expresie ultima, insasi esenta notiunii de "dincolo", este poezia. Da. Iata inca o definitie a poeziei. Increatul este poezie. Tot ce inseamna creatie, tot ce inseamna nastere, vine din poezia de dincolo. Un singur lucru am sa-ti reprosez: trebuia sa incadrezi textul la "ginduri". Poezia cred ca este necesar sa contina emotie, incarcatura sentimentala sau senzoriala. Mi-a placut mai mult "Sindromul urii", din punctul asta de vedere.
Concluzie: increatul de dincolo

Nume: DoDu Email: Data: Saturday April 13th, 2002 03:52 AM
Domnule Herman, pe mine te rog sa ma ierti ca nu am inteles comentariu matale. Pentru ca eu am scris o poezie nu un gand. Ca mie ganduri nu-mi prea trec prin cap decat cateodata. Eu ma feresc de ganduri ca-mi perturbereaza concentratia de la poeziile mele. Acuma eu am vazut ca matale consideri poezie numai daca e la sentiment. Eu nu te dezmint. Eu numai vreau sa spun ca am citit azi la Andia ca poezia e cam orice. Atunci de ce triunghiul meu sa nu fie poezie? Ca eu l-am scris in versurele. Si daca e in versurele se chiama ca-i poezie. sa-ti spun eu domnule Herman ce este poezia, ca eu si asa nu ma pricep va sa zica la definitii, poezia este o sticla de bere adusa la punctul de roua. Na ca zis-o!
Concluzie: am zis-o si eu

Nume: Oriana Email: Data: Saturday April 13th, 2002 06:04 AM
Acest minieseu filozofic despre spatiul de dincolo mi-a înfatisat un DoDu complet diferit de autorul comicariilor spumoase anterioare. Ce s-o fi întâmplat? Astept si eu un email explicativ caci am cazut într-o confuzie ipotetica despre versatilitatea multinuantata a unuia din autorii mei preferati si nu stiu ce sa mai gândesc, poate exagerez cu gânditul si doar trebuie sa-l felicit pentru aceasta reusita tentativa artistica.
Concluzie: eu astept dincoace

Nume: Pan Email: Data: Saturday April 13th, 2002 08:07 AM
Domnule Dodu, poezia este atat de adanca incat nu am inteles anumite lucruri. Te rog sa-mi explici si mie urmatoarea idee> "Dincolo nu se afla nimic". De aici rezulta ca se afla CEVA caci NIMIC-ul nu exista acolo. Dupa aceea asociezi acest nimic cu "neantul, frigul, intunericul, un capat de tara, un capat de vie". Pana si "intunericul" este CEVA si nu poate fi asociat cu "dincolo nu exista". Poezia este interesanta. Dezvolta o idee si o concluzioneaza intr-o forma geometrica.
Concluzie: Intrebare pt. Domnul Dodu

Nume: Andia Email: Data: Saturday April 13th, 2002 11:43 AM
Am citit parerile ce s-au ivit in cursul noptii mele, in absenta mea. Deschid pagina aceasta, citesc o poezie exceptionala si descopar, usor deceptionata ca nu are nici o steluta, poate pentru ca-si ajunge siesi, neavind nevoie de confirmari. In ultima vreme m-a apucat spiritul justitiar. In spiritul asta eu o sa-i atrag atentia lui Pan ca analiza sa este speculativa, ca nu se intemeiaza pe NIMIC. Desigur, dodu putea incepe cu "dincolo se afla nimicul" si rezolva problema si mai dadea si o explicatie ferma in care arata ca el de fapt a facut o enumerarea a diferitelor sensuri pe care le primeste "dincolo". Dar dodu doarme pesemne si o sa spun eu ca dincolo de "dincolo-ul" sau, dincolo de "dodu" insusi, este obsesia necunoscutului, al lui celalalt, spusa in fel foarte simplu, foarte original, spontan, frumos si adevarat.
Concluzie: Panului, dodului

Nume: AlexRed Email: Data: Saturday April 13th, 2002 12:28 PM
Domule Pan,dubla negatie in romana nu conduce la afirmativitate.Pur si simplu e o subliniere a negatiei.Cat despre triunghiul in versuri al domnului DoDu,numai de bine!
Concluzie: negatia si limba romana

Nume: Stejan Email: Data: Saturday April 13th, 2002 04:21 PM
Foarte frumos, DoDu. Ai surprins spatiul necunoasterii definindu-l "dincolo". As spune ca si in "dincoace", in noi, exista mult dincolo pe care nu-l putem cuprinde nici cu bratele apropierii noastre, dar nici cu ochii mintii. Ca exista spatii imense in noi pe care nu putem sa le exploram (acum vreau sa vorbesc doar de "dincoace")datorita gravitarii noastre pe langa noi. Vinovatul, impricinatul, cinicul timp fizic ar fi principalul pion al piedicii in cunoastere, dar daca ar fi doar el am fi spre apusul vietii aproape impliniti in cunoastere. Dar nu, timpul ni se da ca un fragment bine definit al existentei, iar noi avem prin definitie calitatea de pseudostapani ai nostri (prin puterea de discernamant). Da, dincolo e nimic pentru noi, in sensul necuprinderii, ar fi saltul in afara fragmentarismului existentei multiplu umane. Si acel salt fizic e trecerea in nefiinta; spiritual insa, frontierele sunt translucide, maleabile, fluide. Ceea ce ne framanta e cat de putin putem cunoaste, cat de greu patrundem, putin cate putin in "dincolo" (cat de greu se largeste sfera cunoasterii). Suntem ingraditi intr-un anume timp de la inceput pana la finele fizic si chiar daca am primi un set de inca sase vieti, le-am incepe pe fiecare prin aceeasi cunoastere empirica. Zestrea spirituala mostenita din vietile anterioare ar putea transpare uneori ca niste bufeuri deja vu, prea putin insa pentru a ne satisface aceasta apriga dorinta de a cunoaste. M-a dus departe poezia ta cerebrala. In paranteza fiind spus, estetica poeziei tale m-a dus cu gandul la grafia versetelor "Coranului", cand spre fine, cuvintele devin esente, toata cunoasterea anterioara conceptualizandu-se in cateva cuvinte. Ce poate fi mai adevarat decat "cunoaste-te pe tine insuti", pentru ca esti cel mai aproape de tine si pentru a invata cum sa-ti imparatesti tinuturile fiintei ce esti, si prin tine, cunoaste apoi lumea. E etern si valabil pentru cate timpuri vor urma dupa noi. Despre poem, poezie, ea e in noi si inainte de toate nu ar trebui sa cautam cu disperare cuvinte, ci sa dam drumul in alb ipostazelor spirituale suprasensibile ale fiintei noastre, prin definitie, duale.
Concluzie: Cerebral.

	Acasa Pagina lui Costel Voteaza Inapoi la poezii


	Numar vizionari :187 Nume: Hermann Email: Data: Saturday April 13th, 2002 03:40 AM Interesant si ca idee, si ca forma (triunghiulara!). Dizertatie asupra conotatiilor notiunii de "dincolo". Ba chiar daca sint mai atent la forma grafica, observ ca e o jumatate de clepsidra in care sensurile notiunii tratate, scurgindu-se in jos, se rafineaza din ce in ce mai mult pina ajung la expresia ultima. Aceasta expresie ultima, insasi esenta notiunii de "dincolo", este poezia. Da. Iata inca o definitie a poeziei. Increatul este poezie. Tot ce inseamna creatie, tot ce inseamna nastere, vine din poezia de dincolo. Un singur lucru am sa-ti reprosez: trebuia sa incadrezi textul la "ginduri". Poezia cred ca este necesar sa contina emotie, incarcatura sentimentala sau senzoriala. Mi-a placut mai mult "Sindromul urii", din punctul asta de vedere. Concluzie: increatul de dincolo Nume: DoDu Email: Data: Saturday April 13th, 2002 03:52 AM Domnule Herman, pe mine te rog sa ma ierti ca nu am inteles comentariu matale. Pentru ca eu am scris o poezie nu un gand. Ca mie ganduri nu-mi prea trec prin cap decat cateodata. Eu ma feresc de ganduri ca-mi perturbereaza concentratia de la poeziile mele. Acuma eu am vazut ca matale consideri poezie numai daca e la sentiment. Eu nu te dezmint. Eu numai vreau sa spun ca am citit azi la Andia ca poezia e cam orice. Atunci de ce triunghiul meu sa nu fie poezie? Ca eu l-am scris in versurele. Si daca e in versurele se chiama ca-i poezie. sa-ti spun eu domnule Herman ce este poezia, ca eu si asa nu ma pricep va sa zica la definitii, poezia este o sticla de bere adusa la punctul de roua. Na ca zis-o! Concluzie: am zis-o si eu Nume: Oriana Email: Data: Saturday April 13th, 2002 06:04 AM Acest minieseu filozofic despre spatiul de dincolo mi-a înfatisat un DoDu complet diferit de autorul comicariilor spumoase anterioare. Ce s-o fi întâmplat? Astept si eu un email explicativ caci am cazut într-o confuzie ipotetica despre versatilitatea multinuantata a unuia din autorii mei preferati si nu stiu ce sa mai gândesc, poate exagerez cu gânditul si doar trebuie sa-l felicit pentru aceasta reusita tentativa artistica. Concluzie: eu astept dincoace Nume: Pan Email: Data: Saturday April 13th, 2002 08:07 AM Domnule Dodu, poezia este atat de adanca incat nu am inteles anumite lucruri. Te rog sa-mi explici si mie urmatoarea idee> "Dincolo nu se afla nimic". De aici rezulta ca se afla CEVA caci NIMIC-ul nu exista acolo. Dupa aceea asociezi acest nimic cu "neantul, frigul, intunericul, un capat de tara, un capat de vie". Pana si "intunericul" este CEVA si nu poate fi asociat cu "dincolo nu exista". Poezia este interesanta. Dezvolta o idee si o concluzioneaza intr-o forma geometrica. Concluzie: Intrebare pt. Domnul Dodu Nume: Andia Email: Data: Saturday April 13th, 2002 11:43 AM Am citit parerile ce s-au ivit in cursul noptii mele, in absenta mea. Deschid pagina aceasta, citesc o poezie exceptionala si descopar, usor deceptionata ca nu are nici o steluta, poate pentru ca-si ajunge siesi, neavind nevoie de confirmari. In ultima vreme m-a apucat spiritul justitiar. In spiritul asta eu o sa-i atrag atentia lui Pan ca analiza sa este speculativa, ca nu se intemeiaza pe NIMIC. Desigur, dodu putea incepe cu "dincolo se afla nimicul" si rezolva problema si mai dadea si o explicatie ferma in care arata ca el de fapt a facut o enumerarea a diferitelor sensuri pe care le primeste "dincolo". Dar dodu doarme pesemne si o sa spun eu ca dincolo de "dincolo-ul" sau, dincolo de "dodu" insusi, este obsesia necunoscutului, al lui celalalt, spusa in fel foarte simplu, foarte original, spontan, frumos si adevarat. Concluzie: Panului, dodului Nume: AlexRed Email: Data: Saturday April 13th, 2002 12:28 PM Domule Pan,dubla negatie in romana nu conduce la afirmativitate.Pur si simplu e o subliniere a negatiei.Cat despre triunghiul in versuri al domnului DoDu,numai de bine! Concluzie: negatia si limba romana Nume: Stejan Email: Data: Saturday April 13th, 2002 04:21 PM Foarte frumos, DoDu. Ai surprins spatiul necunoasterii definindu-l "dincolo". As spune ca si in "dincoace", in noi, exista mult dincolo pe care nu-l putem cuprinde nici cu bratele apropierii noastre, dar nici cu ochii mintii. Ca exista spatii imense in noi pe care nu putem sa le exploram (acum vreau sa vorbesc doar de "dincoace")datorita gravitarii noastre pe langa noi. Vinovatul, impricinatul, cinicul timp fizic ar fi principalul pion al piedicii in cunoastere, dar daca ar fi doar el am fi spre apusul vietii aproape impliniti in cunoastere. Dar nu, timpul ni se da ca un fragment bine definit al existentei, iar noi avem prin definitie calitatea de pseudostapani ai nostri (prin puterea de discernamant). Da, dincolo e nimic pentru noi, in sensul necuprinderii, ar fi saltul in afara fragmentarismului existentei multiplu umane. Si acel salt fizic e trecerea in nefiinta; spiritual insa, frontierele sunt translucide, maleabile, fluide. Ceea ce ne framanta e cat de putin putem cunoaste, cat de greu patrundem, putin cate putin in "dincolo" (cat de greu se largeste sfera cunoasterii). Suntem ingraditi intr-un anume timp de la inceput pana la finele fizic si chiar daca am primi un set de inca sase vieti, le-am incepe pe fiecare prin aceeasi cunoastere empirica. Zestrea spirituala mostenita din vietile anterioare ar putea transpare uneori ca niste bufeuri deja vu, prea putin insa pentru a ne satisface aceasta apriga dorinta de a cunoaste. M-a dus departe poezia ta cerebrala. In paranteza fiind spus, estetica poeziei tale m-a dus cu gandul la grafia versetelor "Coranului", cand spre fine, cuvintele devin esente, toata cunoasterea anterioara conceptualizandu-se in cateva cuvinte. Ce poate fi mai adevarat decat "cunoaste-te pe tine insuti", pentru ca esti cel mai aproape de tine si pentru a invata cum sa-ti imparatesti tinuturile fiintei ce esti, si prin tine, cunoaste apoi lumea. E etern si valabil pentru cate timpuri vor urma dupa noi. Despre poem, poezie, ea e in noi si inainte de toate nu ar trebui sa cautam cu disperare cuvinte, ci sa dam drumul in alb ipostazelor spirituale suprasensibile ale fiintei noastre, prin definitie, duale. Concluzie: Cerebral.