Numar vizionari :297

Nume: RRostas Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 03:10 AM
Va admir foaste mult umorul. Eu as indrazni sa va intreb daca este vorba despre un fel de claustrofobie manifestata frustrant fata de orice fel de ingradire a liberatii. Eu chiar am claustrofobie si cand am vazut inceputul poeziei dumneavoastra am crezut ca iar este vorba despre un umor specific dvs. dar observ ca este vorba de ceva mult mai serios si ma intrebam unde s-ar afla limita intre libertate si desfrau (nu ma refer la poezia dumneavoastra, ci in general vorbind). Sper ca nu v-am deranjat, e primul meu comentariu, sunt nou aici dar v-am mai citit si alte scrieri si mi-am placut foarte mult. Cred ca de aceea am ales sa comentez la Dodu. (Eu scriu doar epigrama si catrene si ma bucur ca am fost acceptat aici si numai cu atat). Va salut, Romeo.
Concluzie: pentru Dodu

Nume: Oriana Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 03:24 AM
Doduleeeeee, mai Dodule! Ti-a trecut degetul? Ai promis ca ne tii la curent cu evolutia ta clinica si daca ai tacut atât ma îngrijorasem. Daca tu declari ca urasti asa multe lucruri înseamna ca înca nu te-ai însanatosit. Sa te duci sa faci analize, promiti? Dar de oameni nu ne spui daca îi iubesti sau nu. Cred ca se subîntelege ca... Hmmm, ei sunt creatorii limitati si limitatori ai tuturor fobiilor tale enumerate în text.
Concluzie: promiti?

Nume: DoDu Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 03:36 AM
Draga Oriana, eu daca matale imi ceri eu promit orice. Eu n-am stiut ca si juniorii primesc stelute ca si eu ti-as fi pus, te rog sa ma ierti. Eu n-am mai scris nimic la jurnal pentru ca domnul Daniel_copilu minune m-a umilit un picut si poate mi-am spus ca am gresit punand titlu acela ca sa-mi fac reclama gratuita care va sa zica. M-am suparat pe mine tare rau si nu mai vreau sa scriu jurnale ca sunt paguboase. Mai bine scriu cate-o poezea ca am cumparat niste inspiratie si am pus-o in frigider ca sa nu se altereze. N-am baut-o decat pe jumate ca si maine mai e o zi si duminica mai imi cumapar ca inspiratia asta se topeste cand o scoti din frigider si o pui la gura. Acuma sunt in incurcatura ca daca matale vrei un jurnal eu trebuie sa promit dar si lui Copilu minune i-am promis ca nu mai scriu.
Concluzie: promit Oriana

Nume: Megophiasul Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 04:50 AM
mai usor era sa spui ce nu urasti. poezia s-ar fi prezentat astfel: "iubesc......" Intelegeam noi ce urasti, nu?
Concluzie: ce iubesti cel mai mult? :)

Nume: antuna Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 03:14 PM
tare mi-e frica ca daca ne spunea ce iubeste se oprea la primul vers...am fost rea??n-am vrut ...mi-a amintit un secret poezia asta,un secret al oamenilor enervati,inglodati,sufocati si pe cale de inec(si as mai continua)...mi-a vorbit de EXASPERARE
Concluzie: pt megophiasul

Nume: degeaba Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 07:48 AM
ti-am scris un comentariu dar nu a aparut iti voi reda aici doar concluzia - dodule ar trebui sa te ingrijesti putin de tonusul muscular al imparatului ca dupa ce ne obisnuim cu giumbuslucaraia hainelor lui cele noi s-ar putea sa-i observam burta ingreunata de beri. btw. ca tot te vad influentabil (;) ia pune mana mataluta si publica si ceva in ingleza sa vad si eu. sau poate frantuza...
Concluzie: camp obligatoriu?

Nume: Megophiasul Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 03:15 PM
In cazul in care nu poti scrie "iubesc" mai este o solutie. puteai scrie astfel: "eu cu patima urasc cam tot ce e scris in DEX".
Concluzie: Solutii sunt.

Nume: Akemi Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 11:32 AM
Constructiva si ura asta;) Dar acest sindrom este cumva molipsitor?
Concluzie: opa

Nume: secunda Email: Data: Saturday March 23rd, 2002 02:05 PM
mi-au cazut ochii pe aceasta poezie vazandu-o lateral, la cel mai citit text, si am stat de am citit-o lent, asa cum curge acolo, vers cu vers, fara a avea posibilitatea de a arunca vreo privire la cat de lunga e sau sa ma grabesc spre a ajunge la final. si dupa ce s-a terminat am dat clik pe "citeste si comentariile". si le-am citit... poate are ironie in ea, poate doar un joc de cuvinte, poate doar o stare apatica exagerata. dar se poate la fel de bine sa fie o manifestare a unui spirit ce traieste drama acelei linii ce iiti impune reguli. si tragedia nu se opreste aici, daca ne gandim ca, in cele din urma, suntem inconjurati de linia orizontului...caci aceasta e limita peste care nu putem trece ... daca finalul ar fi fost "si nu ramane in mine decat/ura" atunci s-ar fi creat imaginea ampla a unui suflet impovarat de ura. insa adj.dem. "aceasta" , -ironic , chiar- limiteaza ura la o anume fatzada a ei, lasand astfel loc, in suflet, si pentru iubire si alte sentimente. si iata, nu avem cum decat sa ne impacam cu limitele, si in cele din urma, cu "ura /aceasta".
Concluzie:

Nume: ciudatul Email: Data: Sunday March 24th, 2002 12:04 AM
Domunule Dodu,frumoasa poezia ta dar....nu vreau sa te superi pe mine...dar subiectul poeziei tale nu e prea fondat.Vezi tu...daca nu arexista limite nu ar mai exista nici teluri si nici oameni care sa le atinga.Daca nu ar exista limite cei mari ai vor suprima si ai vor distruge (in adevaratul sens al cuvantului)pe cei mici.Si vezi tu....fiecare are dreptul sa-si atinga scopul si sa traiasca asa cum vrea el,si tocmai aceste limite ai ofera aceasta sansa. Te rog sa nu te superi pe mine dar asyta e parerea mea.
Concluzie: E super

Nume: FerSim Email: Data: Monday April 15th, 2002 10:42 AM
DoDule, am citit poezia asta si am recitit-o de multe ori si inca sunt uimita de faptul ca in cateva versuri simple ai reusit sa spui atat de multe. Si eu urasc granitele si limitele si cam toata lista aia a ta plus multe altele, dar niciodata n-am reusit sa transfer pe hartie exact ceea ce simt (of, talentul!...) - ma bucur, DoDule, ca ai facut-o tu si iti multumesc pentru asta - parca acum, cand stiu ca nu sunt singura, ura asta nu ma mai chinuie atat de tare... Ai o steluta simbolica si de la mine!
Concluzie: ura asta......

Nume: Lebragia Email: Data: Wednesday April 24th, 2002 04:47 PM
Ups...si eu ca voi..:) , "muncita" de un sindrom asemanator, exasperata, oripilata, agasata cam din aceleasi motive, tocmai cind ma pregateam sa trag un racnet fioros intru alungarea demonilor, am intilnit poezia dumitale. Am avut o revelatie, cel putin nu sint singura. Intr-un cuvint, mi-a facut bine citind-o.
Concluzie: Azi, salvata.

Nume: FerSim Email: Data: Tuesday August 27th, 2002 06:56 PM
Draga DoDu, eu am venit din nou aici la tine ca sa-ti spun un secret. Tu n-ai de unde sa stii, dar eu intru mereu pe pagina asta sa-mi incarc bateriile. Pentru ca, vezi tu, "Sindromul urii" e singura poezie pe care o simt in stomac. Fara gluma. Fara exagerare. In stomac. Tu ai simtit vreodata o poezie in stomac, DoDule? Daca nu, atunci iti spun eu ca doare. Cateodata mai tare, alteori mai putin, dar doare tot timpul. Numai ca durerea asta imi face bine, daca intelegi ce vreau sa spun... Tu nu stii ce reprezinta "Sindromul urii" pentru mine. Nici nu e nevoie, fiindca nu e important pentru tine. Dar trebuia sa-ti mai spun inca o data cat mult iubesc poezia ta. Mi s-a parut corect fata de tine sa stii asta. Simona