Dar nu ma privi, dar nu ma privi
Drept, in mijlocul diminetii, printre cei vii
Pe aliniamentul de tragere, campul asta pustiu
Cu mortii mei la picioarele mele, inca mirosind a viu
Nu moartea ma sperie, nu moartea asta imputita asta de moarte
Nu umbrele ei, nu spectrele ei halucinante, sparte
Nu de umbrele ei ma tem prelunge
Nu cosmarul mortii ma sperie, nu cautaturile ei nibelunge
Ci tu, tu, tu, in ultima instanta
Cu ochiul (tau) golit de substanta
Cand ma privesti, nu ma mai privi ca pe-un mort,
Doamne
Mai sunt minute, mai am clipe sa le mai port,
Doamne
Mai am cerul, spatiul ce mi s-a refuzat mereu
Mai am propriul cap nedecapitat inca
Doamne
Al meu
Mai am inca infinitul gandului negandit
Mai am inca iluzia sfarsitului
Neimplinit