te-am visat,
tu erai lângă mine se lăsase salteaua
cu noi
mi-ai cerut să te fac gogoloi
în brațele mele
o să-ți cânt mai bine ceva ți-am promis
dar îmi vândusem chitara și suflam de nebun
cu obrajii umflați în cimpoi
ce mai vis
cineva, nu contează,
mi-a ghicit c-o să plec
în voaiaj undeva pe la capătul lumii
de-aș fi sigur mi-aș împacheta de pe-acum
amintirile
o sticlă cu apă, un prosop
le-aș căra cu mine mereu
aș lua desigur și prunii
din livada tatălui meu
nu mă doare nimic,
domnule doctor (m-a sunat,
ieri aveam febră) și cumva
să le scriu marțienilor o scrisoare-aș putea
dar mi-e ciudă
mi-e o ciudă de mor, domnule doctor, fiindcă banii
i-am investit într-o casă
un dulap și-un covor, clic
parcă doctorului meu i-ar păsa
o să plec în
vreo zece minute la slujbă
poemul
are-o patină de vechi, afectată
n-o să placă, o să-mi pun sandvișul în el, că l-am scris cu creionul
și-l voi termina altădată