Cu şcoala ce să spun, eu nu m-am lăudat niciodată, eu chiar credeam că e adevarata povestea cu slanina, ca daca ungi scoala cu o slanina sau mai bine cu doua slanini, o manânca câinii, as fi mâncat-o si eu, asa de ajutor, ca tare bine ma întelegeam cu animalele.
Premii nu, n-am luat, ca nu se dadeau la codasi si nici nu-mi placeau premiile daca nu le luam, ca te faceau de rusine, trebuia sa iesi în fata si sa mergi la diriginta care te pupa si toata lumea te urmarea cu ochii si cu sufletul la gura de-ti curgeau transpiratiile si pe urma te aplaudau sa-ti sara timpanele, iar premiantele mai si plângeau câteodata, nu stiu de ce , ca nu le facea nimeni piedica si nici nu le bagau broaste în buzunar chiar atunci.
Doar corigente am luat, (alea se luau si pe de-a moaca). Odata, la botanica (virgula de cacofonie), ca n-am avut ierbar. Adica eu ierbar am avut, dar trebuia sa-l pun la presat sub dulap si a cazut dulapul pe radioul lui tata, ca avea si un pick-up deasupra si l-a facut ferfenita, si dulapul s-a facut ferfenita si el, si fundul meu la fel, iar de ierbar nu mai pomenesc, ca l-a sfâsiat tata în mai multe sute de bucati.
- Unde ti-e ierbarul? A tunat doamna tovarasa de botanica.
- L-am pus la presat si din cauza unui stiulete de porumb, am darâmat dulapul lui tata care a spus ca profesoarele de botanica sunt niste proaste daca le cere copiilor sa preseze stiuleti de porumb sub dulapurile parintilor.
- Am spus eu sa faci asa ceva?
- Nu, dar trebuia sa-i mint ceva tatei, altfel ma snopea în bataie...
Urmatoarea corigenta a fost la desen tehnic fiindca n-am stiut sa trag linii si cercuri cu vârful compasului, asa ca am zgâriat hârtia harcea parcea, iar alta data când am vrut sa desenez în tus, s-a varsat calimara pe catedra si a înnegrit catalogul doamnei profesoare care n-a înteles de ce am adus calimara cu mine si n-am lasat-o pe banca sa mi-o bea colegul, ca nu era prima oara.
Nici la liceu nu m-am lasat de corigente.
- De ce nu te lasi de corigente? m-a întrebat tata, ca nu mai voia sa ma bata, crescusem mai înalt ca el si mi se bulbucasera muschii pe sub haine.
- Pai sunt dependent, i-am spus tatei, care nu stia ce înseamna, desi bea si el zilnic si mai si fuma (si-o mai si batea pe mama) (de mine începuse sa se fereasca) si mai si înjura zilnic, câte nu face adica omul zilnic, dar n-are habar, care e o alta dependenta.
Ca m-a si întrebat profesoara de istorie:
- DoDu-le, vrei sa te mai ascult, odata, sau te las corigent?
- Mai bine ma lasati corigent, doamna, ca la istorie n-am fost înca...
- N-am mai auzit de elevi care sa vor sa ramaâna corigenti, nu esti cumva într-o doaga?
- Poate ca sunt, doamna, dar sigur e ca, fetelelor, le plac corigentii ceva de groaza. Iar corigentilor le plac fetelele de speriat...aşa că vedeţi...