| Acasa ||Pagina lui DoDu ||Voteaza |
Inapoi la proza

 

 

 

 

Cānd eram eu KGB-ist, aveam un pistol mitraliera din lemn, un picior de scaun strungit si doua bucati de scandura negeluita pe care frate-meu, Troanca, mi le-a batut īn cuie si faceam piuuu! si trageam la gloante ca la balamuc.
- Impusca ochiul din luna, ma ruga, frate-meu, ca se chioraste la noi si o sa vada unde ascundem mitraliera!
- Ce, esti nebun, luna n-are ochi.
- Ba da, uite-l acolo, se uita direct īncoace. Ce mai clipeste din pleoapa…face pe niznaiul
Si cum ma tot uitam dupa ochiul lunii, am calcat pe o cutie goala de conserva, de fasole cu costita, m-am dezechilibrat si am dat cu curul īntr-o scobitura a asfaltului, ca era plin de ele. Iar pustii mitraliera i s-a rupt teava tocmai de la mijloc unde piciorul de scaun fusese strungit mai tare si se mai nimerise si un nod īmpielitat.
- Astia sunt bihorenii, am sa-i afurisesc de nu se vad.
Ca era o trupa din Salonta ce punea traverse de calea ferata si toata ziua māncau conserve cu bricege multifunctionale. Aveau si o sticla de tuica pe care o plimbau de la unul la altul, se stergeau la bot mai īntāi, cu maneca, apoi ridicau sticla īn sus si dadeau ochii peste cap. Īn secunda aceea, īn care gālgāiau gura de tuica, nu mai pareau atāt de jegosi si nici injuraciosi, mie mi se parea ca īncremeneau si se faceau de piatra, pentru o clipa, o clipa, o clipa scurta de tot.
- Na, acum ce-o sa facem, ca eu m-am chinuit sa bat cuiele si tu i-ai rupt teava mitralierei, teava nu se mai poate bate īn cuie si chiar daca as bate-o, ar lua-o gloantele strāmb.
- O sa tragem dupa colt, atunci. O sa fim spaima cartierului, o sa-i decimam pe bihoreni si-o sa le ciuruim genunchii profesorilor.
- La profesorii de muzica sau la cei de desen?
- De ce nu la aia de matematica si romāna?
- Mai bine la aia de muzica. Ca ma pune sa cānt si rād toti copiii. Zice ca am voce de tambal dezacordat. Cum arata un tambal?
- Nu stiu, poate ca o trompeta. Si ala de la desen ce are cu tine?
- Ala e o aia. Ne-a dat sa desenam ce vrem noi. Eu am īnceput o casa, ca sunt bun la case.doar stii. Dar tovarasa a azis ca nu, case nu. Asa ca am īnceput o masina. Dar tovarasa a zis ca nici masini. Na, am desenat un avion. si nici avioane. Nici caiboi cu pistoale si nici indieni pe cai. Iar cānd am desenat soarele, doamna a zis ca cine deseneaza soarele ia nota patru. Eu zic sa o īmpuscam dupa colt!
- Pāna la urma ce ai desenat?
- O gainusa cu cioc urācios si cu ochelari ca cei ai tovarasei si īn loc de creasta i-am pus cocul tovarasei si tovarasa mi-a dat nota patru ca n-am imaginatie. Tii minte cānd ti-am spus ca i-am vazut chilotii tovarasei, ca se cracanase pe sub catedra?
- Da, ce-i cu asta?
- I-am pus si chiloti gainusei, dar mai pe la genunchi, sa o fac de rās, chiloti cu bastonase negre si portocalii, ca ai tovarasei. Iar din curul gainusei se itea un ou care semana cu nasul tovarasului de la istorie. Stii tu, cārnul…care m-a īntrebat cine a fost cel mai mare domnitor al romānilor.
- Cine a fost, ca nici eu nu stiu, nu-mi place istoria ca se tot schimba.
- Cum sa se schimbe istoria?
- Pai cum, cum? Noi īnvatam istoria Ardealului īntr-un fel si ungurii īn altul.
- De unde stii?
- De la Ianos
- Pai el are aceeasi carte de istorie ca si noi
- Da, dar are si una ungureasca, de la bunicu-sau
- Si ce scrie acolo?
- Habar n-am, da-l dracu pe Ianos, īl īntreb māine cānd mergem la pescuit. Uite, o īmpuscam si pe profesoara de desen, dar pe urma si pe ala de matematica.
- Bine. Dar ce ti-a facut?
- Ne-a controlat ieri temele si i-am spus ca mi-am uitat caietul acasa, dar nu m-a crezut.
- Nu te-a crezut pentru ca asta i-ai spus si saptamāna trecuta.
- Si ce daca?
- Si cea de dinainte
- Si ce daca?
- Si cea de dinainte cele de dinainte!
- Si ce daca?
- Pai nu stii ca ulciorul nu merge de multe ori la apa?
- Pai ce, eu ma iau dupa proverbe si ghicitori?
- Zicatori
- Ce zicatori?
- Asa se spune, proverbe si zicatori
- Se spune ghicitori
- Ba nu! Dar pe aia de romāna de ce vrei sa o īmpusti dupa colt?
- Cine ti-a spus?
- Pai tu, mai nainte
- Pentru ca nu mi-am īnvatat poezia pe de rost
- Si atunci de ce vrei sa o īmpusti pe tovarasa?
- Pentru ca ne-a pus sa o īnvatam
- E grea?
- Ai ai, o sa vezi anul viitor cānd o sa o ai si tu
- Despre ce e?
- Despre partid
- Aa, te cred si eu, ti-a dat patru?
- Pai sigur.
- Ti l-a pus īn carnet?
- Nu, ca i-am zis ca mi-am uitat carnetul acasa
- Si te-a crezut?
- De ce sa nu ma creada?
- Pentru ca tot timpul spui asta cānd iei note proaste
- Si ce daca?
- Bine, DoDule, o īmpuscam, dar īmi trebuie un cui sa repar pusca. Oare KGB-istii au pistoale care trag dupa colt?
- N-am auzit, dar sigur au cutite cu care lovesc dupa colt. Mai bine nu mai sunt KGB-ist. Mai bine nu mai sunt KGB-ist. Mai bine nu
- Dar ce?
- Securist
- Sunt mai tari astia?
- Nu prea, ca taticu īi uraste ca au paltoane negre de piele
- Oare cine or fi cei mai tari?
- Cel mai tare a fost Antonescu. Ca era maresal.
- De unde stii?
- A zis taticu. Cānd nu era beat!
- Atunci īnseamna ca asa e. O sa fii maresalul Antonescu?
- Da
- Si ce-o sa faci?
- O sa trec Nistru
- Mai bine treci Bega, ca-i mai aproape
- Ba am sa trec Nistru si am sa īmpusc toti KGB-istii
- Si profesorii? Cu ei ce facem? Antonescu īmpusca profesori?
- Nu, cred ca nu. Poate ca-i iert pe profesori.
- Dupa ce ti-au dat patru?
- Ce mare smecherie, am mai luat eu.
- Asta asa e, tu mereu iei cāte un patru
- Parca tu nu
- Eu numai cānd am ghinion
- Pai si eu, la fel
- Atunci, daca te faci Antonescu ce-ti trebuie? Tot pusca mitraliera?
- Nu. Pistol. Imi faci un pistol, o sabie, un cal si un legionar.
- Atātea? Pai n-am asa multe lemne. Ce-i ala legionar?
- N-am idee, dar a spus taticu, si nu era beat, ca atunci cānd a venit Antonescu la putere avea legionari.
- Bine, īti fac si legionar. Da trebuie sa ma ajuti sa furam o scāndura din gardul lui Pera.
- Mai bine din gardul lui Botoaca
- Care-i diferenta?
- Pai nu tii minte ca pe gardul lui Pera ne-am tot pisat?
- Ba da, uiii, de ce nu mi-ai spus cānd am facut pusca mitraliera?
- Am uitat.
- Tu totdeauna uiti
- Si ce daca?

Pāna la urma nu m-am mai facut maresalul Antonescu, ca m-a auzit tata si mi-a zis ca daca vreau sa-l vad si pe el si pe mama si pe noi toti la puscarie, sa vorbesc ce aud prin casa. Ca maresalul a fost cel mai mare patriot romān, dar au cāstigat razboiul cine nu trebuie si asa si pe dincolo, pāna m-a convins ca e mai bine sa ma fac ca ploua, ca ploaia te spala de toate, mai putin de pacatele comuniste. Dar nici asta nu m-a lasat sa o repet. Zicea ca tot la puscarie duce.
- Mai bine ramāi un an repetent la scoala, ca atāt īti trebuie, decāt sa vorbesti ce nu trebuie pe-afara unde toti copacii au urechi.
Eu nu mai vazusem copaci cu urechi, totusi, l-am ascultat pe tata. Iar pāna la urma, tot am ajuns la puscarie ca politic, dar nu pentru vorbe, ci pentru altceva, īnsa asta e cu totul si cu totul alta poveste. Cu totul alta.