Când eram eu KGB-ist, aveam un pistol mitraliera din lemn, un picior de scaun strungit si doua bucati de scandura negeluita pe care frate-meu, Troanca, mi le-a batut în cuie si faceam piuuu! si trageam la gloante ca la balamuc.
- Impusca ochiul din luna, ma ruga, frate-meu, ca se chioraste la noi si o sa vada unde ascundem mitraliera!
- Ce, esti nebun, luna n-are ochi.
- Ba da, uite-l acolo, se uita direct încoace. Ce mai clipeste din pleoapa…face pe niznaiul
Si cum ma tot uitam dupa ochiul lunii, am calcat pe o cutie goala de conserva, de fasole cu costita, m-am dezechilibrat si am dat cu curul într-o scobitura a asfaltului, ca era plin de ele. Iar pustii mitraliera i s-a rupt teava tocmai de la mijloc unde piciorul de scaun fusese strungit mai tare si se mai nimerise si un nod împielitat.
- Astia sunt bihorenii, am sa-i afurisesc de nu se vad.
Ca era o trupa din Salonta ce punea traverse de calea ferata si toata ziua mâncau conserve cu bricege multifunctionale. Aveau si o sticla de tuica pe care o plimbau de la unul la altul, se stergeau la bot mai întâi, cu maneca, apoi ridicau sticla în sus si dadeau ochii peste cap. În secunda aceea, în care gâlgâiau gura de tuica, nu mai pareau atât de jegosi si nici injuraciosi, mie mi se parea ca încremeneau si se faceau de piatra, pentru o clipa, o clipa, o clipa scurta de tot.
- Na, acum ce-o sa facem, ca eu m-am chinuit sa bat cuiele si tu i-ai rupt teava mitralierei, teava nu se mai poate bate în cuie si chiar daca as bate-o, ar lua-o gloantele strâmb.
- O sa tragem dupa colt, atunci. O sa fim spaima cartierului, o sa-i decimam pe bihoreni si-o sa le ciuruim genunchii profesorilor.
- La profesorii de muzica sau la cei de desen?
- De ce nu la aia de matematica si româna?
- Mai bine la aia de muzica. Ca ma pune sa cânt si râd toti copiii. Zice ca am voce de tambal dezacordat. Cum arata un tambal?
- Nu stiu, poate ca o trompeta. Si ala de la desen ce are cu tine?
- Ala e o aia. Ne-a dat sa desenam ce vrem noi. Eu am început o casa, ca sunt bun la case.doar stii. Dar tovarasa a azis ca nu, case nu. Asa ca am început o masina. Dar tovarasa a zis ca nici masini. Na, am desenat un avion. si nici avioane. Nici caiboi cu pistoale si nici indieni pe cai. Iar când am desenat soarele, doamna a zis ca cine deseneaza soarele ia nota patru. Eu zic sa o împuscam dupa colt!
- Pâna la urma ce ai desenat?
- O gainusa cu cioc urâcios si cu ochelari ca cei ai tovarasei si în loc de creasta i-am pus cocul tovarasei si tovarasa mi-a dat nota patru ca n-am imaginatie. Tii minte când ti-am spus ca i-am vazut chilotii tovarasei, ca se cracanase pe sub catedra?
- Da, ce-i cu asta?
- I-am pus si chiloti gainusei, dar mai pe la genunchi, sa o fac de râs, chiloti cu bastonase negre si portocalii, ca ai tovarasei. Iar din curul gainusei se itea un ou care semana cu nasul tovarasului de la istorie. Stii tu, cârnul…care m-a întrebat cine a fost cel mai mare domnitor al românilor.
- Cine a fost, ca nici eu nu stiu, nu-mi place istoria ca se tot schimba.
- Cum sa se schimbe istoria?
- Pai cum, cum? Noi învatam istoria Ardealului într-un fel si ungurii în altul.
- De unde stii?
- De la Ianos
- Pai el are aceeasi carte de istorie ca si noi
- Da, dar are si una ungureasca, de la bunicu-sau
- Si ce scrie acolo?
- Habar n-am, da-l dracu pe Ianos, îl întreb mâine când mergem la pescuit. Uite, o împuscam si pe profesoara de desen, dar pe urma si pe ala de matematica.
- Bine. Dar ce ti-a facut?
- Ne-a controlat ieri temele si i-am spus ca mi-am uitat caietul acasa, dar nu m-a crezut.
- Nu te-a crezut pentru ca asta i-ai spus si saptamâna trecuta.
- Si ce daca?
- Si cea de dinainte
- Si ce daca?
- Si cea de dinainte cele de dinainte!
- Si ce daca?
- Pai nu stii ca ulciorul nu merge de multe ori la apa?
- Pai ce, eu ma iau dupa proverbe si ghicitori?
- Zicatori
- Ce zicatori?
- Asa se spune, proverbe si zicatori
- Se spune ghicitori
- Ba nu! Dar pe aia de româna de ce vrei sa o împusti dupa colt?
- Cine ti-a spus?
- Pai tu, mai nainte
- Pentru ca nu mi-am învatat poezia pe de rost
- Si atunci de ce vrei sa o împusti pe tovarasa?
- Pentru ca ne-a pus sa o învatam
- E grea?
- Ai ai, o sa vezi anul viitor când o sa o ai si tu
- Despre ce e?
- Despre partid
- Aa, te cred si eu, ti-a dat patru?
- Pai sigur.
- Ti l-a pus în carnet?
- Nu, ca i-am zis ca mi-am uitat carnetul acasa
- Si te-a crezut?
- De ce sa nu ma creada?
- Pentru ca tot timpul spui asta când iei note proaste
- Si ce daca?
- Bine, DoDule, o împuscam, dar îmi trebuie un cui sa repar pusca. Oare KGB-istii au pistoale care trag dupa colt?
- N-am auzit, dar sigur au cutite cu care lovesc dupa colt. Mai bine nu mai sunt KGB-ist. Mai bine nu mai sunt KGB-ist. Mai bine nu
- Dar ce?
- Securist
- Sunt mai tari astia?
- Nu prea, ca taticu îi uraste ca au paltoane negre de piele
- Oare cine or fi cei mai tari?
- Cel mai tare a fost Antonescu. Ca era maresal.
- De unde stii?
- A zis taticu. Când nu era beat!
- Atunci înseamna ca asa e. O sa fii maresalul Antonescu?
- Da
- Si ce-o sa faci?
- O sa trec Nistru
- Mai bine treci Bega, ca-i mai aproape
- Ba am sa trec Nistru si am sa împusc toti KGB-istii
- Si profesorii? Cu ei ce facem? Antonescu împusca profesori?
- Nu, cred ca nu. Poate ca-i iert pe profesori.
- Dupa ce ti-au dat patru?
- Ce mare smecherie, am mai luat eu.
- Asta asa e, tu mereu iei câte un patru
- Parca tu nu
- Eu numai când am ghinion
- Pai si eu, la fel
- Atunci, daca te faci Antonescu ce-ti trebuie? Tot pusca mitraliera?
- Nu. Pistol. Imi faci un pistol, o sabie, un cal si un legionar.
- Atâtea? Pai n-am asa multe lemne. Ce-i ala legionar?
- N-am idee, dar a spus taticu, si nu era beat, ca atunci când a venit Antonescu la putere avea legionari.
- Bine, îti fac si legionar. Da trebuie sa ma ajuti sa furam o scândura din gardul lui Pera.
- Mai bine din gardul lui Botoaca
- Care-i diferenta?
- Pai nu tii minte ca pe gardul lui Pera ne-am tot pisat?
- Ba da, uiii, de ce nu mi-ai spus când am facut pusca mitraliera?
- Am uitat.
- Tu totdeauna uiti
- Si ce daca?

Pâna la urma nu m-am mai facut maresalul Antonescu, ca m-a auzit tata si mi-a zis ca daca vreau sa-l vad si pe el si pe mama si pe noi toti la puscarie, sa vorbesc ce aud prin casa. Ca maresalul a fost cel mai mare patriot român, dar au câstigat razboiul cine nu trebuie si asa si pe dincolo, pâna m-a convins ca e mai bine sa ma fac ca ploua, ca ploaia te spala de toate, mai putin de pacatele comuniste. Dar nici asta nu m-a lasat sa o repet. Zicea ca tot la puscarie duce.
- Mai bine ramâi un an repetent la scoala, ca atât îti trebuie, decât sa vorbesti ce nu trebuie pe-afara unde toti copacii au urechi.
Eu nu mai vazusem copaci cu urechi, totusi, l-am ascultat pe tata. Iar pâna la urma, tot am ajuns la puscarie ca politic, dar nu pentru vorbe, ci pentru altceva, însa asta e cu totul si cu totul alta poveste. Cu totul alta.