Eu am o parere despre Partidul Comunist Român care e o parere foarte buna. Ca pe mine partidul m-a determinat sa cred în Dumnezeu, pentru ca partidul spunea sa nu crezi, mai bine sa crezi si sa te rogi la maimute si la ameobe care materia din celula ameobei s-a aranjat si organizat singura superior si întâmplator împotriva teoriei entropice care spune ca totul tinde sa se împrastie si nu sa se organizeze hazardos. Iaca sa.
Tot partidul m-a facut sa-mi doresc sa ajung într-o zi în america, fiindca partidul spunea ca nu e voie sa plece românii sa vada tarile capitaliste ca se molipsesc de la capitalisti, care capitalistii manânca toate produsele taranilor si pe urma devin bancheri si au bani sa se bata cu bolsevicii care sunt cei mai buni oameni de pe pamânt fiindca „tatuca” Stalin, care era tatuca bolsevicilor a casapit vreo 30 de milioane de mujici si a îngrasat pamântul Maicii Rusii plus stepele Siberiene si alte ogoare straine de ogoarele Rusiei, cum e draga noastra de Moldova peste care a cladit colhozurile si fericirea rosie în cinci colturi. Stalin n-a furat Moldova si nici alte republici, doar le-a pus akm-ul la tâmpla si a apasat pe ceva care-i spune tragaci.
Tot partidului îi multumesc pentru câteva carti citite pe ascuns, îi multumesc fiindca mi le-a aratat cu aratatorul, ca partidul a zis, iata ce-a zis:
- Cartile alea sunt interzise pentru citit, ca nu sunt bune!
Asa ca eu m-am pus sa le citesc sa vad de ce nu sunt bune si am vazut.
- Filmele alea nu sunt bune!
Asa ca eu m-am pus sa le vad, sa înteleg de ce nu sunt bune.
Pentru multe îi multumesc eu partidului, pentru cozile la care trebuia sa stau sa cumpar alimente si asa mai cunosteam si eu pe unul pe altul, mai intram în vorba cu lumea, ma mai împrieteneam si eu cu oamenii.
Pentru taierea curentului si pentru lipsa caldurii nu stiu daca trebuie sa-i multumesc, poate m-a calit, cine stie, altii au murit si de mai putin, altii au rezistat chiar si în conditii mai grele cum sunt beciurile inchisorilor „politicilor”, canalele Dunarea-Marea Neagra si mai stiu eu ce stufuri si Baragane inventate de partid.
Eu cand eram mic, mai trageam cu ochiu pe la Mihai Beniuc asta, pe la Paunescu, pe la Vadim si mai scriam si eu câte-o poezie patriotica de imn si slava partidului ca doar mi-a dat cravata de pionier si carnet de UTC-ist cu tot cu cotizatia care îl scotea pe tata din toti papucii. Nu ca avea tata multi papuci, avea papucii de casa care erau si papuci de sapat în gradina, papuci de serviciu si papucii de nunta si botez care-l cam strângeau si înjura de partidul comunist daca nu-l auzea nimeni. Poeziile mele patriotice nu aveau valoare literara dar aveau valoare de înregimentare politica. Fiindca eu scriam cam asa:

Mie-mi place si iubesc partidul ca ne faureste
O epoca de aur noua
Din fier si din beton (chiar placi) ne daltuieste
Când întredeschidem ochii catre roua

Si presedintelui îi scriam poezii, ca si presedintele era om si avea si nevasta care o chema Elena (tata-i spunea Leanta Cotofleanta, dar tata nu era comunist din cauza ca-i ura de moarte pe comunisti pentru ca l-au silit pe bunicul sa lucreze într-o mina de silicoza si a murit bunicul de la mina aia, ca nu te joci cu silicoza ca silicoza sta în saculetii pulmonari si nu lasa pulmoanele sa respire printre plamâni). Presedintelui îi scriam cam asa:

Domnule Ceausescule care esti presedinte
Si tata pionierilor utecisti
Pentru mine sa te privesc in Mercedes-ul decapotabil e o mare cinste
Ce te-as mai sterge peste ochii matale tristi

Care matale esti cel mai mare agricultor al tarii noastre
Si cel mai bun cârmaci care ne cârmacesti
Ca natiune peste toate felulrile de dezastre
Naturale si poporul pe tocila-l slefuiesti

I-am scris si tovarasei presedinta care îmi era a doua mama si urma sa fie a treia bunica a copiilor mei, dar tovarasa profesoara de fizica a aruncat poezia la cos ca era secretara de partid comunist pe scoala, a zis ca e cu prostie, dar nu era, asa ca eu am salvat poezia mototolita de la gunoi de amintire. Iata-o:

Draga mama care daca esti a doua esti vitrega dar buna
Am sa-ti împletesc din panusi de porumb o cununa
Eu de la sânul tau as mai suge un strop de lapte petrochimic
Sa ma fac si eu savant mondial ori macar un mimic

N-am sa te uit, de nu ti-as fi copil mi-ai fi draga iubita
Si din CO-2 as face cuvânt international
Pe toti petrochimistii tarii i-as topi pe un fel de plita
Si vei ramâne unica si ti-as picta tablou: savant cu pectoral!

Ei, câte nu sunt de spus si de multumit partidului comunist, dar nu acum ca acum am chef sa beau o bere record irlandeza si sa uit daca pot. Dar parca pot...