Eu o iubesc pe mama mea. Si nu numai pentru ca m-a nascut. Si m-a alaptat dar nu mai tin minte. O iubesc pe mama mea fara obligatii si fara motivatii si cate rele n-am mai facut si cate probleme nu i-am mai facut eu dar tot o iubesc, că e mama mea. Cand eram mic si fratele meu Troanca era si mai mic, se facea iarna. Iarna e atunci cand te dai cu sania. Cand nu te dai cu sania se cheama iarna uscata iar cand faci turturi la nas se cheama iarna geroasa iar cand te pisi in zapada se vede, ca faci gaurele. Eu si cu Troanca faceam gaurele peste tot prin curte, ne pisam din fata usii cine poate mai departe. Eu puteam foarte departe dar si Troanca putea. Troanca putea pe clanta usii de la bucataria de vara iar cand a mai crescut putea sa nimereasca gaura cheii cand ne-a prins tata ca ne pisam pe sticla lui de tuica pe care mereu o ascundea in zapada si uita locul pana primavara cand o gasea mama.
- Bai, Troanca, am belit-o, ne-am pisat pe sticla lui taticu.
- Da si el a belit-o, ca i-o mutam in alta parte.
Insa tata ne-a prins si s-a dumirit pe loc de ce nu mai gasea sticlele cu tuica.
- Va place zapada? Ne-a intrebat el
- Ne cam place, ne-am codit noi. Stiam ca e o capcana la mijloc si eram cam circumspecti
- Atunci mancati! Si pe loc ne-a bagat tata cu nasul in zapada unde ne pisasem noi pe sticla lui. Mancati am spus, altfel va omor! Asa ca noi am inceput sa mancam, ne era o frica de moarte ceva de groaza si pot sa spun ca zapada e sarata bine.
Zapada din Edmonton n-am gustat-o inca iar tata a imbatranit intre timp. M-a intrebat ce mai fac, daca am zapada. Aveam.
- Cum e iarna in Edmonton, baiete? Mai tii minte cand va duceam la gradinita cu sania pe tine si pe Troanca?
- Da. Si ne rasturnai mereu din greseala si cadeam ca niste saci cu nasul in zapada iar matale ne aruncai iar pe sanie dintr-o singura miscare si un sut in cur. In Edmonton tatii nu-si cara copiii cu sania pe strada si nici copiii tatii, dar nici mamele.
- Macar sunt drepti, am auzit ca acolo mamele au mai multe drepturi decat tatii.
- Au. Ca sunt pe roata istoriei si acum roata le-a aruncat in sus. Aici mamele fac ce vor cu tatii nimeni nu le pune restrictii asa ca Iarna in Edmonton e tragica pentru cei ca noi, tine tot sezonul si te descurajeaza in ultimul hal. Sezoanele se tot adauga, e deprimant ce sa o mai scald. Primavara ninge iar toamna ingheata bocna. Ce mai face Troanca?
Dar nu asta am vrut sa spun. Am vrut sa spun ca dupa 10 ani in Canada am ajuns la concluzia ce buna ar fi o pereche de izmene si daca se poate peste pijamale si ciorapi pana la genunchi.
- Eu am vreun fular? am intrebat-o pe sotia mea la telefon care ma cunoaste de cand eram gata de insuratoare
- Nu, ai zis ca nu porti
- Am zis, dar acum n-ar fi rau sa-mi tin gatul la caldura.
Dar nu asta am vrut sa spun. Mai degraba am nevoie de caciula ca am inceput sa ma maturizez si port chelie. Am vrut sa spun ca ma oboseste curatatul masinii si condusul dimineata. Da-i si sparge ghiata, da-i si curata parbrizul, da-i si condu pe zapada ca pe primarie o doare in cur de cum arata soselele. Am citit in "Edmonton Journal" ca se ofera 15$/ora la deszapezire. Insa lumea nu e proasta, nu-si muta nimeni curul din casa pe banii astia. Zapada se taseaza, ajunge gheata. Pe urma ninge, iar se taseaza, iar se face gheata. Vara, cand se dezgheata totul daca tragi un tarnacop in asfalt, poti sa afli de cate ori a nins.
- Troanca s-a tacanit. Si-a construit o biserica ortodoxa intr-un sat unguresc. Dar nu oricum. Ci chiar intre biserica protestanta si cea catolica. Merge omul la biserica si o ia pe trei carari.
- Mai tii minte fularul meu cel lung, de mohair?
- Da. Ce-i cu el? L-am dat unui tigan. L-a taiat si a facut doua din el. Tiganul era scund, se putea impiedeca in fular si-si putea rupe gatul. Dintr-unul si-a facut haturi la cal. Haturi de mohair, nu orice.
Nici asta n-am vrut sa spun. Am vrut sa spun ca azi am iesit la o plimbare, a stat vantul si nu parea chiar frig. Doar zapada scartaia sup talpa de parca calcam (nu mai scap odata de cacofoniile astea, ce limba avem domnule) pe gaoace. Izmene inca nu m-am indurat sa cumpar, fara bani nu te capatuiesti de niciunde, am imbracat doua perechi de pantaloni. Plus caciula. Nu din aia care iti vine si peste nas, de terorist, ci cu narile slobode de au inceput sa mi se lipeasca si eu tot le dezlipeam pana m-au apucat furnicaturile la palme. Pe urma la fata. Pe urma m-am speriat ca ma congelez, pe un stalp scria minus 30 si se afisa electronic. Am intrat in prima dugheana ce mi-a iesit in cale adica mi-a iesit o vinarie si nici n-am scapat de acolo fara cateva sticle, bine ca am scapat totusi. E soarta, mi-a fost scris sa am zile. Am ajuns acasa speriat si cu sticlele aproape inghetate.
- Am trecut cu un pas pe langa moarte, i-am suflat geros baiatului in ureche. Eram gata sa ma congelez...
Baiatul a ras.
- Pai inuitii cand au minus 20 in iglu se dezbraca de cald si incep sa toarne copii.
- Da, te cred, transpira si le curg toate broboanele. Inuitii astia se joaca cu castele din pisat, dar eu m-am nascut vara fara scutece pe mine si fara izmene, nu ca inuitii tai
Dar nu asta am vrut sa spun. Am vrut sa spun ca in Calgary, la numai 300 de km, era plus 8 grade, m-am invinetit tot de ciuda si am facut doi furunculi. Mi-a crescut glicemia si cine mai stie ce, nu si ce as vrea eu sa-mi creasca. E o vorba si nu eu am inventat-o. Oricat ai fi de dotat, fetelele tot mai vor un centimetru daca se poate. Si nu se poate ca doar nu e coada de soparla, dar ele se prefac ca nu stiu si cer mereu pana te secatuiesc. Dupa ce te-au secatuiat iti dau cu sutul si isi aleg alta victima sigura. Toti barbatii sunt victime sigure inafara de cei carora nu le plac fetelele si au cam inceput sa se inmulteasca in ultima vreme ca li se permite casatoria si inmultirea. Chiar si filmele au inceput sa-i cultive, am vazut eu un film cu doi ciobanei de oi dar unul din ei facea pe capra. Actiunea era tot pe timp de iarna dar nu se petrecea in Edmonton, ci pe un munte american. Daca era in Edmonton nu cred ca le-am mai fi ars de stat capra, pe frigul asta, cu toate ca nu se stie. Am citit undeva ca unde iubirea e mare, frigul nu mai conteaza, citez aproximativ. La femei e mai simplu, ca ele n-au pozitie, nu mai conteaza. Lesbienele se iubesc pe urma se barfesc, pana la urma sunt tot femei. Pentru ca de aia le admiram. Si le scriem poezii.
Odata, i-am scris unei fete o poezie de sentiment iar fata s-a suparat, a plans si mi-a dat si cu poezia in cap dar nu m-a durut ca pe baieti nu-i dor daca ii bat fetele, poate invers. I-am scris:
Poate că ești frumoasă
Poate ești mlădioasă
Ca o gâscă
Cam arătoasă
Și-aș vrea
Dacă aș putea
Să-ți fiu sutien
Sau altceva
Și chiar dacă-mi vine
Nu-ți spun ce
Așa și pe dincolo
Ce mi-e rușine
Pe urma m-am insurat ca nu se mai putea, dar nu cu fata aia, care dupa mai multi ani m-a intrebat daca mai vreau sa fiu sutienul ei ca acum intelege metafora si ii pare rau ca mi-a dat cu poezia in cap ca inca o mai pastreaza. Mi-a oferit si o copie.
- Prea tarziu, m-am insurat din indragosteala
- Si ce daca?
- Daca ma prinde nevasta ma omoara.
- Pai nu te prinde, o facem conspirativ, mergem la mine acasa.
Mi-a fost cam frica, mai ales ca nu stiam ce-i aia conspirativ iar casa ei era intr-un cartier.
Mai bine scriu o poezie despre natura. Sutienele au ramas la moda, n-o sa mint, mai greu e sa le desfaci, au tot felul de cheotori, nu ca slitul la barbati, tragi de un fermoar si gata. Desenezi pe pereti. O sa scriu despre iarna o poezie, ca de fapt, asta vreau sa spun de la inceput. Ma simt inspirat, o sa spun eu de ce. Plus fular si izmene.
Iata:
Iarna în Edmonton
în Edmonton iarna e însă mușcă
degeaba tragi Dumnezeule
daca tragi
câte-o dușcă
e mai bine să te bagi
la adăpost altfel îngheți dracului și mori
o să-mi cumpăr o pușcă și-o să trag după ciori
zăpada din Edmonton e albă e nea și curată
ca o virgină nemăritată
ca o fată ca o pată distinctă pe un gând
alăptând
minunată aș putea să-i fiu sutien cu microunde
sau un simplu șnur
dar nu spun unde
Edmonton, Edmonton care ești capitală
de Alberta fără îndoială
bogată în nisipuri țițeioase sub zapadă
ninsă ca pe-o tarabă
din care scoți benzina trebuincioasă nearabă
iarnă imaculată cu fulgi ningători
reală
ca o auroră cam Boreală
te iubesc, te iubesc, te iubesc
Te iubesc rimează cu te iubesc, e cea mai bună rimă din dicționarul meu. Ce vreau eu să spun e ceva intim până la urmă și e legat de dorul de soția mea care mă așteaptă acasă de Craciun ca să împodobesc bradul, să mâncăm curcan, să petrecem cu copiii noștri și gagicele lor și să-i povestesc cum e iarna prin Edmonton