Verisorului meu drag si scump Cosmin
Draga Cosmin,
care-mi esti verisor drag si scump, te asteptam anul asta sa treci
pe la noi, mai mult pe la mine, care te astept cu sufletul la
gura si care am aflat ca nu mai vii, ca n-ai concediu, ca avioanele
stiu ca circula, dar pasagerii daca n-au concedii nu. Insa m-am
bucurat cand ti-am auzit vocea la telefon, ai o voce catifelata
si frumoasa de verisor, te rog sa nu ti-o schimbi.
Draga Cosmin,
te rog sa ma ierti pentru incidentul de anul trecut cand ai trecut
pe la noi si eu nu eram de gasit, fugisem cu o fata pe care am
cunoscut-o la clinica, in Bucuresti. Fata ma iubea, dar o iubeam
si eu iar parintii nostri nu erau de acord, fiind amandoi cam
dusi cu pluta, asa cum ma cunosti. Ne-a gasit politia, pana la
urma, si ne-am intors acasa la mami si tati. Eu inca o mai iubesc
pe fata numai ca doctorii imi fac niste injectii si stau platonic,
mai putine complicatii zic eu, toata lumea zice, dar ce aventura.
O vreme am locuit pe langa stadionul “Steaua”, aveam o patura
si o punga cu hartii de pus sub cap, pe urma ne-am mutat intr-o
statie de metrou si mai ajutam oamenii la carat bagaje, nu faceam
foamea. Insa imi pare foarte, foarte rau ca nu ne-am intalnit.
Draga Cosmin,
stii ce-ar trebui sa facem noi? Sa stergem totul cu buretele si
eu iti promit solemn ca astfel de evenimente nu se vor mai petrece,
fiindca nu vreau si nici chef nu am sa te mai supar vreodata.
Sa trecem peste o intamplare atat de nefericita, sa punem punct
si sa punem si de la capat. Cosmin, vreau sa-ti spun ca de fiecare
cand ma culc, pana sa adorm, stau cu ochii deschisi si ma tot
gandesc la tine, care esti verisorul meu scump si drag si abia
astept ziua in care ne vom reintalni si vom chiui de bucuria revederii
dupa atatia ani, vreo zece ani plini de dor. Stiu ca sunt patetic,
ca mi-a citit tati scrisoarea si mi-a zis sa mai ciuntesc din
ea ca ma lalai si sa trec la subiect.
Asa ca am sa-ti spun ca mi-e tare tare dor de tine si ca aici,
la gradina, nu am adversar la pescuit, sa vezi Cosmine, sa vezi
ca am fost la padure sa-mi caut bat de pescuit si ma tot uit eu
pe acolo si ce crezi ca gasesc eu acolo? Un lemn de brad!!! Inalt
de vreo sapte metri daca nu si mai mult, poate 14 metri si ce
crezi ca am facut? Am mers cu tati dupa el si l-am adus la gradina.
L-am curatat bine si tati l-a uns cu ulei, l-am lasat sa se usuce,
apoi ce crezi ca am facut cu el? Am facut din el un catarg cam
de nota zece. I-am pus niste role de la ruleta mea de acasa, i-am
pus si o sfoara lunga si am inaltat drapelul Romaniei. Acum drapelul
Romaniei flutura in gradina, iar Romania are un drapel in plus.
Cosmin,
care-mi esti cel mai iubit dintre verisori, daca vei lua concediu
de revelion te invit pe data de 31 decembrie la ziua mea de nastere
(continuare de pe pagina cealalta)
pe tine cu toata familia pe care o iubesc pe toata, dar nu ca
pe tine. Mult de tot. Daca ma nasteam cu cateva ore mai tarziu,
treceam in celalalt an si eram ceva mai tanar, acum in schimb,
sunt mai matur. Am auzit ca si handicapatii se maturizeaza, adica
prostesc mai rau. Eu inca nu, sunt tot asa cum iti amintesti
Cosmin,
am ceva important sa-ti spun. Anume ca, la manastirea Izbuc, unde
am stat 3 ani, dar n-am reusit sa ma calugaresc, fiindca ma duce
capul si la prostii, a fost fain de tot. Am invatat numai lucruri
faine si frumoase si utile. Acum stiu sa bat toaca si sa trag
clopotele de sfoara, Cosmin. Pana ma opreste parintele Iosofram,
ca de tras clopotele nu ma satur niciodata.
Tati mi-a recitit a doua oara scrisoarea si mi-a reprosat ca inca
n-am ajuns la subiect, asa ca eu, alaturi de scrisoare, iti atasez
si o poza cu mine, care sunt verisorul tau drag si scump. Poza
e facuta la varsta apropiata de 26 de ani, dar acum am aproape
28 si inca seman cu poza. Te rog sa o adaugi in albumul tau cu
poze favorite si sa te uiti la mine cand ai chef.
Draga Cosmin,
acum e acum, daca te hotarasti sa-mi cumperi un joc de televizor
Nintendo, te rog sa te gandesti numai daca merit. Eu as zice ca
n-as merita un astfel de joc, tare fain si performant, dupa supararea
pe care ti-am provocat-o cu fuga mea la Bucuresti. Dar daca tu
tot vrei sa-mi iei Nintendo de televizor, eu nu te oblig, decizia
iti apartine. Iar cand mai vii la noi, sa ne anunti ca te ducem
si pe tine la manastirea Izbuc ca sa vezi si tu ce frumos e si
cand o sa trag clopotele o sa te iau cu mine in clopotnita, sus
pe deal.
Draga Cosmin,
dupa ce-mi cumperi jocul Nintendo de televizor, sa ma suni si
pe urma sa-mi scrii o scrisoare, iar jocul sa mi-l trimiti prin
posta ca l-am alarmat pe postas de anul trecut si stie despre
ce e vorba.Si sa nu te superi pentru ce am sa-ti spun in urmatoarele
randuri, ca eu nu mai tin cu FC-ul, ca au stat in divizia A pe
urma au cazut, au promis ca promoveaza si iar au cazut si iar
au promis, ca au tot mancat bataie pana ce-au ajuns ciuca batailor.
Acum sunt sustinator infocat al lui “Steaua” Bucuresti. Am tricou,
fular si emblema! Si am zis: cu “Steaua” pana la moarte!
In incheiere vreau sa-ti urez noroc, al tau verisor iubit drag
si scump, Dorian.
Cosmin,
am uitat sa-ti spun ca odata cu jocul sa iei si trei casete pentru
el, cu Super Mario, fotbal si formula 1. Iti multumesc din tot
sufletul, fiindca asta era subiectul scrisorii, nu stiu ce ai
inteles tu pana la urma.
Te sarut, te imbratisez si te rog sa vorbesti cu seful tau de
concediu, moaie-i inima cu ceva, ca pe om daca-l atingi la inima
pe urma faci ce vrei cu el. Daca are inima. Daca nu are, e jale
mare, am auzit ca oamenii fara inima devin androizi si te impusca
cu un pistol automat laser. Dar despre asta, data viitoare
Astept
jocul cu drag
al tau verisor, Dorian