Eu am fost, odata, īn delta unde m-au piscat toti
tāntarii din lume, rai si urātti cu trompele lor nesatioase dupa
sānge nevinovat ca al meu. Din cauza lor n-am reusit sa prind
vreun pestisor, īn timp ce prietenul meu prindea pui de crapi
grasi si slozosi, iar la mine orocaiau numai broastele cu gura
mare.
- Tu cu ce cārlig dai?
- Cu numarul 5.
- Asta era, eu dau cu 4.
Am schimbat cārligul, pe urma pluta, pe urma undita, pe urma locul,
pe urma mi-am pierdut rabdarea si am vrut sa plec acasa.
- Unde sa plecam deja, a facut prietenul meu, abia am venit.
- Atunci ce sa mai schimb, ca la mine nu trage nimic.
- Ai pus māna cānd ai plecat de-acasa?
- Unde s-o pun?
- Ei unde, unde trebuie...
- Unde trebuie?
- Nu mai fa pe prostul. Acolo...
- Adica unde nu trebuie? Ei, ca pe asta n-am stiut-o. N-am pus-o
dar o pun acuma. Ajuta?
- Pai nu la tine, mai, la o femeie. Ca sa-ti aduca noroc. Sigur
ca ajuta. Eu am pus cānd am plecat. Finut asa, sa nu se trezeasca
nevasta-mea, altfel, adio pescuit
- Acum īmi spui si tu...de unde femei īn pustietatea asta?
M-am dus sa caut o femeie dar nu prea erau femei īn delta aia.
Mai degraba tāntari. Nici nu-i cautai ca se luau ei dupa tine.
Pāna la urma, am dat peste o lipoveanca cam durdulie si cam vestejita,
spala niste haine īntr-o baltoaca
- Sarumana, doamna lipoveanca.
Lipoveanca m-a privit cam chiorās, ca nu vedea bine. Iar eu i-am
povestit problema mea dintr-o rasuflare, ca ma grabeam sa ma īntorc
la pescuit.
- Eu te las sa pui māna, mi-a suierat lipoveanca, dar pe urma
o pun si eu, ca plec la pescuit la noapte, cu lipoveanul meu fara
noroc.
Am batut palmele, desi īmi era cam sila de lipoveanca aia si,
dupa vreo 5 ore am ajuns īnapoi la locul de pescuit.
- Unde dracu ai umblat toata ziua, m-a luat la rost prietenul
meu, ca de cānd ai plecat n-am mai prins nici un crap.
- Ma īntrebi si tu de parca n-ai stii
- Ce sa stiu?
- Pai smecheria cu māna, am cautat un loc de pus.
- Si ai gasit?
- Vezi bine ca da, altfel nu m-as fi īntors.
- Ia sa vedem daca ai pus-o, ori numai te lauzi.
Si pe loc am si prins un monstru cāt toate zilele.
Prietenul meu s-a cam speriat de invidios ce era si a aruncat
toti puii de crap īn apa.
- Unde dracu ai bagat māna pāna la cot?
Nu mai stiu, ca m-a īmbatat Lipoveanca cu spirt medicinal si mi
s-a rupt filmul. Dar de pus am pus-o, altfel nu prindeam monstrul.
- Da-mi repede adresa!
I-am dat repede adresa Lipovencei. Ce s-a mai īntāmplat nu stiu,
ca prietenul meu nu s-a mai īntors, ne-am īntālnit dupa doua saptamāni
īn gara de Nord, el se grabea sa plece undeva dar n-a vrut sa-mi
spuna unde.
- Dar ce ai īn geamantan?
- Spirt medicinal.
- Si mai ce?
- Atāt.
- Cum, tot geamantanul e plin de spirt medicinal?
- Da.
Dar n-a vrut sa-mi spuna la ce-i trebuia, asa ca m-am dus si eu
sa ma aprovizionez, m-am gāndit ca cine stie ce criza o sa mai
fie, ca doar era o moda. Cred ca mai am si acum cāteva sticle.