16
decembrie:
am taiat porcul la socri, l-am suncit si cârnatit de nu s-a vazut,
apoi m-am intors la Timisoara cu sacosele cam dolofane de porcarii.
In Timisoara era agitatie mare din cauza unui popa ungur nascut
roman cu afiliatii subterane in securitate, aripa novatoare (adica
Iliescu). Atunci am pierdut jumatate din porcarii, mi le-a furat
un borfas la inghesuiala, asa ca m-am suparat rau si am strigat
si eu "jos comunismul!", ca asa strigau unii mai atatati
ca mine.
O baba care nu era chiar asa baba ne-a strigat de la un balcon:
- Nebunilor, daca va insfaca securitatea?
- Daca ne insfaca securitatea, ne pisam pe ea, na, i-a replicat
un nene cu basca neagra, mai bine baga capul la cutie ca ti se
gainateaza vreun porumbel in cap!
- Porcule!
Replica asta am auzit-o numai eu ca tocmai treceam pe sub balcon
si repede m-am uitat in sacosa ramasa pe care acum o pazeam ca
pe ochii din cap.
Pe urma, de parca s-au inteles, au inceput sa strige toti deodata:
- Li-ber-ta-te!
17 decembrie:
am avut etapa de sah impotriva echipei Electrobanat, pe care i-am
si batut de i-am uscat cu 6 puncte jumate la 3 jumate, am cules
puncte la mesele din spate si la prima masa unde am jucat eu pe
post de pion sacrificat. Era o zi ca de primavara. Cam senina.
Am iesit de la bilblioteca din Calea Lipovei si hai spre casa
ca imi era foame de nu mai stiam ce-i cu mine. Dar toata lumea
mergea spre centru, pe jos, ca la 23 august.
- Unde drac, merge toata lumea?
- In centru, mi-a spus un amic.
- E fotbal, ceva?
- Se aduna lumea, revolutie mare, hai si tu.
- Nu stiu daca sa vin, ca si ieri a fost revolutie si mi-au furat
o sacosa cu carnati.
Pana la urma m-am dus, ma gandeam ca poate-mi recuperez sacosa,
dar nici pomeneala. Au venit niste soldati rai si pletosi si au
inceput sa impuste la noi ca la prepelite. Asa ca am tulit-o inapoi
acasa. Doar cu mainile goale, nu se putea sta. Mi-am luat un cutit
de bucatarie si sucitorul nevestii care m-a si prins in flangrant
delict
- Incotro?
- La revolutie, pai cum?
- Nu te duci, ca ai nevasta si copii.
- Pai tocmai de aia ma duc!
Dar pana m-am cacait eu, n-a mai trebuit sa merg in centru, ca
au inceput sa traga si la noi in cartier, tocmai cand ne stransesem
de o coloana sanatoasa si marsaluiam prin cartier mama mama, paream
de nezdrobiti. La primul foc de arma ne-am imprastiat ca potarnichile.
Eram noi curajosi, dar nici chiar asa, dupa macelul din centru.
- Ba, nu trageti, ca suntem romani!
Problema a fost ca si cei care trageau erau romani, asa ca o confuzie
a existat chiar de la inceput.
Un militar ragusit dinauntrul unitatii de graniceri a inceput
sa strige:
- Nu misca nimeni ca trag!
- Ba aia sa o crezi tu, i-a raspuns unul de-ai nostri, ca s-a
lasat frig si daca nu miscam ne ia dracu!
Asa ca noi am miscat iar granicerii, care tocmai fusesera incorporati
la ministerul de interne, au tras iar ca la poligon.
Am mai stat o vreme pititi dar am inceput sa ne plictisim.
- Ce facem?
- Pai eu ma duc la lucru ca sunt schimb de noapte.
M-am dus pe jos, cu vecinul meu Sandulescu, ca nu mai circula
nici un troleibuz, si am fost legitimat de nu stiu cate ori de
soldatii aia pletosi. La serviciu era cam liniste, dar tot m-am
intalnit cu Bria, secretarul de partid pe combinat.
- Ce spuneti, tovarase secretar, despre ce se intampla in oras?
- Nu stiu, dar am cam incurcat-o cu functia mea, hai mai bine
sa actionam cumva.
- Buna idee.
- Dar cum?
- Eu zic sa ardem tablourile cu Ceausescu.
- Si daca nu iese revolutia?
- Daca nu iese, dati vina pe mine ca si eu am sa o dau pe dumneavoastra...
18
Decembrie (si restul)
In ziua asta n-am ajuns acasa. De la serviciu am coborat direct
in centrul orasului unde fumegau mormane de carti cu operele geniului
din Carpati. Plouase toata noaptea si spalase sangele impuscatilor.
Daca nu erau vitrinele sparte si cartile fumegand, ai fi spus
ca nu se intamplase mai nimic. Numai ca lumea nu era proasta,
stia ce stia, se ingramadeau cate doi trei si da-i pe barfa. Dar
si opozitia era puternica, cum ne vedea ca ne adunam, cum dadea
comanda de imprastiere
- Ia, circulati!
- Cine ma-sa-n c... mai e si asta?
- Haideti la Elba, am auzit ca au intrat in greva generala!
- Hai!
Da, dupa ce ne-am indepartat la o distanta destul de mare, i-am
strigat curajos, brunetului in haina de piele
- Ce vrei cu mine, mamaligarule?
La Elba toata lumea era in curtea intreprinderii. O blindata se
plimba ca o ratusca pe langa poarta din spate si una la cea din
fata. Si invarteau din turela, probabil ca se defectasera. Era
si mama in curtea fabricii, cam speriata dar si nervoasa ca o
dureau picioarele si nu gasea pe ce sa se aseze. Apucase de la
cineva o pancarda pe care scria "Unde ne sunt colegii?"
si se sprijinea de ea. Un barbat cam dubios s-a apropiat de ea
tiptil si i-a si tras o poza.
- Ma, daca-ti trag cu pancarda asta in cap, te fac ciuspait, te
satur eu de poze, da aparatu-ncoace!
Barbatul a luat-o la sanatoasa, dar l-a prins lumea ca era plin
de lume prin curtea fabricii si poate ca-i facea de petrecanie
daca nu aparea primarul Timisoarei, tovarasul Balan.
- Lasati-l in pace, ca e cu mine!
- Si ce daca e cu dumneavoastra?
- Poate nu stii cu cine vorbesti...
- Ba stiu, cu fostul primar al orasului. Ti-s zilele numarate,
tovarase!
Da, gata, ca
m-am plictisit sa tot insir verzi si uscate. Ce s-a mai intamplat
e secret, bine ca mi-am adus eu aminte. Ca e important, altfel
ce o sa povestesc nepotilor?