| Acasa ||Pagina lui DoDu ||Voteaza |
Inapoi la proza
Rerorism

 

 

 

 

Asta e un titlu mascat si înseamna terorism, dar nu l-am pus ca americanii atât asteapta, vin acasa de la serviciu si urmaresc cuvantul pe tot mapamondul, ca mapamondul e rotund, si o iau pe firul lui pâna ajung la sursa. Dupa ce ajung la sursa, identifica persoana care a scos cuvântul (sau i se mai spune si emis) si iar o iau pe fir pâna ajung la originea persoanei unde vad o gaurica.
Iar daca sunt eu în cauza de context, nu cred ca tatei i-ar conveni sa se uite americanii la gaurica aceea, imediat i-ar pocni cu sticla peste sale, ca tata e cam grijuliu cu sticlele lui.
- Oricum, se uita cu satelitul, i-a spus un vecin care citea ziarul gainilor si ratelor în fiecare zi. Pe urma, daca gainile erau ascultatoare, dadea de doua ori cu cazmaua si le trimitea sa ciuguleasca larve care eu nu stiu ce sunt, daunatoare din pamânt. Numai cocosului îi da graunte, ca sa fie în putere. Scrie la ziar, domnu’ Duma...
- Ce scrie?
- Ca se uita cu satelitul
- Unde, la nevasta-mea în...
- Unde vor ei
- Chiar si noaptea?
- Mai ales
Atunci tata s-a dus, într-o noapte, în gradina, si-a scos pantalonii si a stat cu curul în sus vreo zece minute sa-l vada americanii cu satelitul. Si cum statea asa, în lumina lunii, a vazut ca ceva îi atârna mai jos decât altceva, nu pot sa spun pe sleau ce, ca e o prostie, eu nu sunt poet douamiist, astept sa treaca moda. Dar e ceva despre hernie. Si n-a fost numai asta, a doua zi a racit si dai cu pisetoarea din cinci în cinci minute. Ca mama a si intrat la idei
- Iar ti-ai ascuns o sticla pe-afara, de mergi asa des si-o sa te îmbeti ca un porc.
- Ba bine ca nu, toanto, s-a suparat tata din senin, ia mai bine vezi ca ceva îmi atârna. Si i-a aratat mamei pe loc. Ei?
- Pai atârna, unde-i noutatea?
- Unu mai sus, unu mai jos?
- De unde stau eu atârna totul în jos
Tata s-a tot framântat, o vreme, sa-si aminteasca daca si bunicul avusese, ca tata credea în genetism, care iar nu stiu ce înseamna.
- E o boala molipsitoare, mi-a explicat tata într-o duminica dimineata, când avea obiceiul sa ne mai scoata la plimbare obligatoriu, pe mine si pe fratele meu Troanca. Macar nu ne lua mama la biserica. Ocoleam orasul pe la periferie pana la o berarie favorita a lui. Se transmite de la parinti la copii, împutita boala.
- Antunci se explica.
- Ce vrei sa spui, ca habar n-ai la ce ma gândesc eu.
- Vreau sa spun ca stii matale, când ai încercat sa te bronzezi la luna…
- Cine ti-a spus? O omor pe ma-ta!
- Pai stie toata strada, ca te-a fotografiat vecinul de peste gard
- De asta ma miram eu, ca prostul, ca fulgera si când colo era senin… daca-l prind, ii sparg toate sticlele de cap… dar nu mi-ai spus ce se explica
- Mai bine daca i-ai sparge damigeana, ca ti se vede ceva în poza si toate vecinele au comandat câte-o copie, pe unele le-au si cotonogit barbatii deja. Aaa, pai si mie imi spun la scoala, profesorii, ca sunt cam prostovan
- Si care e legatura?
- Legatura e ca pâna acum n-am stiut de genetismul asta prin care te pricopsesti cu bolile parintilor.
Însa tata n-a mai ascultat si nici plimbarea n-am mai terminat-o, ca am oprit un taxi si ne-am întors acasa cu taxiul, val-vârtej. Luni, toata scoala stia ca m-am plimbat cu taxiul si am fost vedeta zilei pâna marti, când Mirel, un coleg de clasa, s-a cacat pe el în mijlocul orei de geografie.
- S-a întors lumea cu fundul in sus, a zis doamna tovarasa de matematica, pe vremea mea nu se cacau copiii pe ei în timpul orelor…
Noi ne înghionteam pe sub banci si ne-am ales fiecare o materie la care sa repetam performanta lui Mirel
Iar tata n-a mai spart damigeana în capul vecinului, pâna la urma, ca era cam greu sa o ridice singur si cam scumpa sa o sparga, s-ar fi pus mama cu gura pe el. S-a dus la vecinul numai cu karatele lui cât niste lopeti si era gata sa-l sugrume daca nu pica din întâmplare sectoristul, care auzise de poza tatei si voia si el o copie. Sectoristul l-a amenintat:
- Stai cuminte, domnule Duma, ca ai cam multe bube în cap si, într-o zi, te iau le sectie.
Speria toata lumea cu sectia asta, pâna si pe noi, pe copii, desi tare eram curiosi cum o fi acolo.
Tata s-a lasat pagubas, ca nu era sa se puna cu sectoristul care nu stia multe, decât pulan, catuse si sectie. Si mai alerga tiganii prin gradini, uneori, când se mai îmbata din cauza nevestei, ca nu putea sa-i faca baieti, numai fete si lumea îi spunea cascat pe furis, iar tata il poreclise Gadafi-teroristul, ca de la el am auzit eu prima oara de cuvântul asta...rerorism, pssst

Adagiu (la cererea comentatorilor)

Cu alte cuvinte, iata cum stau faptele, luate cronologic. Oamenii s-au batut mereu între ei, pentru ciolan, pentru câte-o femeie mai soldoasa, un loc mai caldut în pestera si tot asa. Pe urma, oamenii s-au batut între cete. Apoi între triburi. Apoi au aparut razboaiele, au început sa se bata natiunile si popoarele. Apoi religiile si iata cum s-a ajuns la razboie mondiale si bombe nucleare. La rerorism, noutatea e ca se bate un individ cu toata lumea. Hai, doi indivizi, cel mult o ceata. Se trezeste omul dimineata, transpirat, dintr-un cosmar ca l-a alergat un cal toata noaptea si, transpirat cum e, declara razboi Mexicului. Îsi cumpara omul dinamita, poate chiar de la guvernul mexican, se învalatuceste cu ea si se pune cuminte în autobuz. Daca e metrou prin apropiere, se pune cminte în metrou. Si explodeaza.
Se cauta solutii. Solutii ar fi, sa gaseasca omul alti oameni, pe alta planeta ca sa apara razboiul planetelor, al stelelor, al galaxiilor care suporta razboiul ca sunt infinite. Nu ca pamântul nostru, care numai infinit nu e, degeaba crede lumea si se populeaza ca fermentii de bere si mor de la propriile lor excremente.
Cam asa as face eu, as inventa o planeta pe care as numi-o planeta Marte si as da sfoara în lume ca martienii sunt cam rai. Pe urma as deschide lista cu sinucigasi care au chef sa-i terorizeze pe martieni, sa le destabilizeze calotele de ghiata de la poli si sa le înfunde vaile cu pietris. Si le-as mai spune ceva. Planeta marte e mai aproape de cer (pentru amatorii de paradisuri), ca de aia pleci cu racheta în sus si nu în jos.

- Nu exista rachete! Si nici sateliti, a adaugat tata, suparat.
- Atunci cum îti explici ca poti sa vezi meciul de fotbal cu Brazilia, la televizor, domnu Duma?
- Americanii n-au ajuns pe luna, cui vând astia povesti?
- Doar ai vazut cu ochii tai ce mai sareau pe-acolo ca niste canguri…
- Trucaje.
Apoi tata s-a înfuriat din senin:
- Le f… muma-n cur la toti!
- Cum adica, la toti, s-a mirat uica Patru, vecinul nostru
- Asa foarte bine
- Adica si…
- Adica da
S-au încaierat pe loc, ca lui uica Patru nu-i placea sa fie înjurat de mama si tocmai atunci a picat si sectoristul care, de data asta, a tinut cu tata, fiind si el de acord ca americanii n-au ajuns pe luna, decât rusii.
- Ba nici rusii!
- Ba au ajuns si au înfipt steagul rusesc în luna
Iar uica Patru, excitat din cauza amenzii, i-a atras atentia sectoristului
- Lasa-l în pace, ca e capos, a zis ca le f… muma-n cur la toti
- Cum adica, la toti, s-a mirat si sectoristul. Adica si…
- Adica da
Asa ca sectoristul a scos din nou chitantierul si l-a amendat si pe tata.
- Asta ca sa nu va duc la sectie si sa va bat cu pulanul pâna va c… pe voi. Acum hai sa bem o bere, i-a invitat pe tata si pe uica Patru, dau eu ca mi-e o sete de ma ia dracu.
- Bine-ar fi, s-a scapat tata. Vreau sa spun, bine-ar fi sa bem o bere rece.
Când s-au reîntors de la birt, tata si uica Patru erau din nou prieteni la catarama. La despartire, în fata portii, s-au pupat si s-au îmbratisat de betoci ce erau, iar mama, când i-a vazut, s-a luat cu mâinile de cap. Cand i-a vazut si tanti Iolanda, vecina noastra, s-a prins cu mainile de solduri.
- Nu-i baiat rau, sectoristul nostru
- Nu, a fost si tata de acord, pacat ca e terorist. Si rusofliu. Îi f… muma-n cur!
- Nu se spune rusofliu, ci rusoflui
- Sau rusoflon?
- Nu, rusoflui
- Bine, rusoflui. Cum vrei tu, n-am chef sa ne desprietenim cam repede.
Eu ma codeam pe dupa poarta, asteptam momentul prielnic.
- Tu ce faci acolo, bitancule, ma spionezi?
- Nu, m-a trimis mama sa-ti spun sa intri în casa
- Si de ce nu-mi spui? Si de ce sa intru ca eu ma simt bine în fata portii…
- Ca te vad americanii din satelit.
Care era o minciuna sfruntata, mama spusese sa nu-l vada vecinii si sa-l râda iar, însa pe mine ma întrecuse inspiratia de moment.
- Aa, americanii. Stai sa le arat eu ceva, americanilor.
Si tata a început sa se desfaca la slit, asa ca eu am tulit-o repede de-acolo, sa nu vad, nu era prima oara când se pisa pe strada si, a doua zi, toate vecinele se adunau sa povesteasca ce vazusera.

Sfârsit (despre rerorism, cu final rotund)