Femeile si berea totdeauna m-au tentat, nu stiu de ce. Odata m-a tentat si un barbat, recunosc, avea si epoleti barbatul ala si a venit sa recruteze soldati la unitatea unde era si el mare ofiter cu epoleti si stelute (dar nu galbene ca pe site-ul asta). A zis:
- Cine vine la Caracal unde s-a rasturnat caruta cu prosti si boii au tulit-o la Bucuresti, o sa-i para bine, ca e plin Caracalul de curve.
Ademeneala curata.
Asa ca noi, recrutii, am alergat ca fraierii la Caracal sa inmultim prostii. Singurele curve pe care le-am gasit in oras erau doua tiganci, mama si fiica, ce-si faceau vesnic de lucru pe langa gardul unitatii. Fata era cu materialul si mama era casierul contabil, ca pe soldati ii lasa la pret de ieftinire, adica 5 lei minutul (si uneori nu-l cheltuiai nici minutul ala) iar pe caporali si sergenti ii taxa de nu se vedeau, adica 10 lei. Asa ca toata lumea mergea la tovarasul locotenent si cerea sa fie degradat ca nu mai faceau fata cheltuielilor.
Teatrul operational, care nu stiu daca inseamna ceva, era cimitirul. Cum sareai gardul unitatii, nimereai direct un boschet din cimitir unde te astepta si Floricica. Hei, n-aveai voie sa dai pantalonii jos, ca asta cerea timp si timp nu prea era, ca soldatii stateau la coada ca la aprozar.
- Ce se da? (ca mai erau si soldati neinstruiti prin imprejurimi)
- Sculament si paduchi lati!
Astia erau filosofii si pudicii care preferau closetul si singuratatea. Desi cam aveau dreptate, se fereau caci iata, la un moment dat, jumatate din unitate lua antibiotice, vai de farmaciile din oras, erau luate cu asalt ca la Plevna.
- Domn doctor, am probleme!
- Ce fel de probleme?
- Mi-e rusine sa va spun, mai bine va uitati dumneavoastra...
Pe langa cele doua curve, Caracalul mai avea si alti tigani, cam a treia parte din populatie, o alta treime fiind militarii si ultima, fetele din industria textila.
Eu cred ca am vazut si un cinematograf pe undeva, iar birturile erau plasate pe intrarile si iesirile din oras. Una din portile orasului era si gara iar birtul se numea „birtul garii”. La birtul garii, dupa aproximativ doua halbe, incepeai sa te cufuri si te apucau durerile de burta. Gurile spurcate spun ca birtasul baga perlan in bere ca sa faca spuma, eu n-am prea tinut cont, se dadea la halba, era ieftina, rece si facea clabuci. Hei, ce vremuri...
Bilete de voie nu aveam, oricum nu le primeam, ca nici unul din parintii mei nu erau granguri mari , iar bani pentru “atentii”, nici pomeneala. Mai bine-i pieredeam la poker. Asa ca atunci cand mi se facea dor de o bere, in fiecare dupa-amiaza, ma parasutam peste gard. Dar nu peste gardul dinspre cimitir, ca acolo ma astepta Florica sa-mi ia 5 lei minutul, o zbugheam pe cealalta parte, prin unitatea vecina, de artileristi Unde, odata, m-a luat la rost un ofiter rau cu mustata groasa. Ca artileristii aveau uniforma kaki iar parasutistii erau albastri, te distingeai una doua.
- Ce cauti aici, soldat?
N-am stiut ce sa-i mint la repezeala, asa ca m-a cuprins sinceritatea
- Va caut pe dumneavoastra
- Cum adica, pe mine? s-a mirat ofiterul
- M-a trimis tovarasul comandant sa va raportez ca un soldat artilerist a sarit gardul la noi in unitate si acum e la arestul nostru si sa veniti sa-l luati…
Dar nu m-a crezut, ba si mai rau, m-a bagat pe mine in arestul artileristilor, pe urma l-a sunat pe comandantul unitatii noastre sa trimita un ofiter sa ma recupereze.
- Ce cautai in unitatea vecina, m-a si interogat ofiterul pe loc
- Am fost in misiune de spionaj, sa traiti!
- Ce spionaj?
- Am vrut sa vad cati soldati paduchiosi au ca la noi e plin. I-au luat de la Florica
- Care Florica?
- Florica din cimitir
- Nu pricep, soldat, detaliaza!
Eu nu stiam ce inseamna detaliaza, asa ca am inceput sa-i spun in amanuntime toata tarasenia.
- Sfinte Sisoie! A ramas ofiterul cracanat cum era, cu toate ca in armata era interzis sa faci trimiteri cu continut religios. Cine ar fi crezut? Si pentru ofiteri care e taxa?
- Nu stiu, sa traiti! Dar ma pot interesa.
- Pai ia s-o faci! De data asta te trimit eu in misiune de spionaj. Sa-mi afli daca Florica asta are vreun client printre ofiteri. Vii si imi raportezi mie. Numai mie. Vezi ca e ultra secret.
- Am inteles, sa traiti!
- Fuga mars!
Am luat-o fuga mars si am cazut intr-o groapa afurisita unde mi-am scrantit piciorul. Ca in unitatea noastra toata lumea sapa santuri si gropi. Cum calcai pe bec, cum erai trimis la sapat adaposturi de camuflaj. Afdica santuri in toata regula, unde se aduna apa de ploaie. Din cauza careia am iesit din sant ca un porc. Pe urma am ajuns si eu la infirmerie, printre paduchiosi si mi-a mers buhul ca am si eu ce au si ceilalti. Toti paduchiosii imi trageau cu ochiul sau ma priveau gales
- Flooooriiicaaa…
- Ce Florica?
- Las’ ca stim noi. Uite, te luam si pe tine in Comando
- Ce Comando
- Cand iesim din infirmerie, o prindem pe Florica si pe ma-sa.
- Si?
- Le dezbracam si le barbierim. Le ducem la Vasile, porcarul unitatii, si le tinem acolo pana le trece paduchii.
Eu n-am avut chef de Comando-ul lor scrantit, dar ei si-au dus planul la indeplinire, a iesit un scandal cam mare, toata tiganimea din oras a venit la poarta unitatii sa intrebe unde le sunt pirandele. Comandantul s-a luat cu mainile de cap
- Ce sa caute femeile voastre la noi?
Dar tiganii nu s-au lasat, stiau ei ce stiau, au sarit gardul noaptea urmatoare, in unitate si si-au gasit femeile la porcar. Pirandele nu mai voiau sa plece cu tiganii, se indragostisera de Vasile, amandoua.
Urmatoarea zi, a venit din nou, bulibasa la comandant, sa ceara despagubire. Ca altfel ajunge pana la comandantul suprem al armatei care era chiar Ceausescu si asa mai departe. Ca inarmeaza tiganimea cu furci si topoare si cu coceni de porumb si ne devasteaza unitatea. Ca ne da foc ca la o gaura de soareci si ne asmute afara cu fumul. Ca asa si pe dincolo…
Comandantul nostru s-a cam speriat, s-a sfatuit cu ofiterii si, pana la urma, l-au lasat pe Vasile porcaru la vatra, printr-un ordin special. Asa am scapat de Florica si hoasca de maica-sa. Au plecat amandoua la mama dracului de unde era si Vasile. Undeva pe langa Bucuresti. Cu ocazia asta toti militarii merituosi am primit invoire in oras cu conditia sa nu bem pana ne pierdem mintile.
- Sa traiti, toasu’ comandant!
Am luat cu asalt birtul garii unde ne-am facut pulbere. Dupa dictonul: ca de aia sunt facute regulamentele, ca sa fie incalecate.
Ca ce-a urmat, a fost de groaza, revin eu cu amanunte