Interviu cu o poeta
Eu, odata, m-am întâlnit cu o poetă care a scris trei cărți subtirele de poezii si s-a facut poeta cu placheta ca e bine sa-ti pui pe cartea de vizita ca esti poet ca poate lumea te crede, (ca poeziile, daca sunt proaste, oricum nu le citeste nimeni)
- Sarumana, doamna poeta, am salutat eu, reverentios, ca-mi place sa sarut mainile poetelor daca sunt spalate. Imi place mie sa sărut si alte cele, numai ca pe alea nu le spun ca sunt prostii.
- Ce vrei, nu ma intereseaza opiniile tale perpendiculare cu literatura.
- Pardon, m-am suparat eu, parerile mele n-au nici o tangenta cu literatura, sunt paralele, ca-mi plac paralelele ceva de groaza. Mi-a spus un om ca daca te fugareste cineva pe o linie paralela nu te prinde niciodata decat daca e cutremur de pamant, atunci liniile intra una in alta si devin secante si cosecante. Dar cine se ia dupa cutremure, eu cand fug nu ma iau dupa nimic, fug asa din obisnuinta ca obisnuinta e buna, ca daca n-ar fi buna nu ne-am obisnui.
- Domnule, DoDu, da-te la o parte, ca sunt o doamna, mi-a cerut poeta. Voi, barbatii, habar nu aveti ce-i aia o doamna.Stati numai cu mainile in buzunar si va scarpinati la oua.
Eu nu-mi dau seama de unde stia ca ma scarpinam, credeam ca prin buzunar nu se vede.
- Ba eu stiu ce inseamna domana: e un fel de duduie cu aere. Mi-a spus tata. A zis, daca sunt aere zgomotoase mai merg, dar de cele fasaite sa te feresti ca put de-ti cade parul din nas! Asa m-am dumirit eu de ce am ramas chelios. Cade si din urechi? Ca de parul ala m-as cam scapa.Mai bine nu, m-a sfatuit tata, ca-ti poti pierde urechile cu totul si atunci adio echilibru.
- Eu sunt poeta, n-ai aflat? S-a suparat poeta, ce tot ma ametesti cu parul tau si cu taica-tau. Am fost aprobata poeta de sindicatul poetilor! Asa sa stii! Acum sunt o poeta foarte mare, importanta, fara de care nu se mai poate.
- Si cum te cheama?
- Lumanare.
- Si mai cum?
- Olița
- Eu n-am mai auzit de numele asta. Ce fel de poezii scrii?
- Un fel de manele. Scot cuvinte interesante si rare din dictionar, le trantesc pe hartie si pe urma umplu spatiile dintre ele, cu cuvinte normale.
- N-am mai auzit de metodat asta.
- Cum sa auzi daca e originala?
- Doamna poeta, te rog sa ma ierti. Imi dai si mie un autograf?
- Sigur, doar de aceea sunt poeta.
- Multumesc. O sa mai scrii si alte carti?
- Scriu cate vreau eu, ti-am spus ce usor merge cu metoda mea.
- Da, mi-ai spus, dar mie trebuie sa-mi spui de multe ori până bag la cap.
- Pentru ca esti barbat, ori se stie ca barbatii sunt handicapati. Din toate punctele de vedere. Mai ales cel sexual.
- Mai ales?
- Mai ales
- Are legatura cu poezia?
- Are cu manelele. Barbatul, sexual, trebuie sa se miste tot timpul, sa faca, sa dreaga, sa transpire, pe cand femeia poate sa stea si ca vaca si tot face sex, pricepi acum? Ce, ai vazut vreo vaca dand din cur?
- N-am vazut decat cainii care sareau pe picioarele mele si iepurii pe care ii tinea tata
- Si nu ti se parea scarbos?
- Nu prea, ca nu-mi puteam dezlipi ochii, mai ales de la iepuri, ca pe caini ii fugaream daca se dadeau la picioarele mele.
- Gata cu porcariile, mai intreaba-ma lucruri destepte, intreaba-ma ce IQ am
- Ce IQ ai, doamna poeta?
- Infernal!
- In crestere?
- In explozie
- IQ-ul infernal o face pe femeie mai feminina sau mai masculina?
- O plaseaza deasupra barbatului care, pe viitor, va ajunge sclavul femeii, cu madularul sau scarbos cu tot si cu ouale sale imputite. Revenind la poezie, poezia e prin definitie feminina, o poezie, doua poezii. Proza tinde spre neutralitate, ca si romanul sau celelalte specii literare. Masculin nu e nimic. Pe demonstratii, sa incepem cu poezia, intram la subspecii: epigramă, glosă , haiku, doina, odă, pastorală, rondel, sonet, idilă, pastel, limericks, caligramă, elegie, rondou, triolet, aubadă, tanka, waka si ce-or mai fi. Cu tot cu termenii literari: catren, distih tautologic, distih dualist, distih paradoxist, tertzină, picior metric, iamb, troheu, dactil, anapest, vers alb, rimă. Ceva masculin? Sa trecem la proza: roman, nuvela, schita, povestire, basm, moment sau celelalte specii, interviul, reportajul, comentariul literar, eseul, scrisoarea, telegrama, e-mailul
- Si, e-mail-ul?
- Si
- Dar messenger-ul?
- Include si teatrul, nimic masculin in lumea literara, asa ca sa-ti iese din cap ca barbatii au ceva cu literatura.
- Dar cu celelalte arte?
- Ma faci sa racnesc de ras, pictura, sculptura, fotografia, toate feminine iar teatrul si filmul neutre. Si nu ma impinge sa ajung la stiinte, ca stam la fel. Si nu numai stiinta, ci toate produsele tehnologice inventate vreodata.
Doamna poeta avea dreptate iar eu m-am cutremurat de dreptatea ei. Prin cap au inceput sa-mi treaca avioane, rachete, submarine, televizoare, radiouri, frigidere, autoturisme, ocheane, sabii, cutite, pistoale, tancuri si tot ce s-a mai putut trece.
- Da, dar la articolele de imbracaminte, genul masculin sta mai bine
- Exemple
- Pai pantofii, un pantof , doi pantofi
- Eu inacalt sandale
- Un nasturi, doi nasturi
- Folosesc fermoare
- Un ciorap doi ciorapi
- Sosete
- Un chilot, doi chiloti
- De-acum n-o sa mai port
- Cine a mai vazut poeta fara chiloti?
- Cine a avut curiozitatea
- Pai eu sunt cam curios, am fortat nota, poate castigam ceva teren masculin
Asa ca poeta si-a scos chilotii pe loc si i-a aruncat intr-un copac. Apoi si-a ridicat fusta
- Poftim
Ce-am vazut nu pot sa spun, ca mi-e rusine, dar oricine poate sa-si imagineze. Toate componentele mele feminine sau neutre cu care a dotat natura specia mascul (nu insa si gramatica limbii romane) au inceput sa se foiasca ceva de groaza. Am luat-o la fuga si m-am impiedecat in mijlocul soselei, in timp ce incercam sa cataloghez substantivul sange daca o fi masculin sau neutru, ca feminin nu pare. In disperare, ca era sa dea peste mine o masina de gen feminin, am strigat
- Un sân, doi sâni!