Conjur

 

ce întuneric s-a lăsat peste mine blegos ca o angoasă, ca o noapte
toate trăsurile toate caleştile toate poveştile ca nişte fructe zemoase
prea coapte
s-au adunat ţăranii în jurul focului şi au început să le sfârâie slăninele
să bea ţuici şi pălinci, rachiuri de drojdie şi să-şi descalţe opincile şi botinele, să se înjure de mamă şi de cristelniţă după ce-au mai băut - ori de cădelniţă
eu, mă gândeam la tine, la cum o duci, cum iţi merge, de când nu te-am mai văzut, ce faci
la holda de grâu mă gândeam a bunicului roşie năpădită de maci
pe unde ai putea fi tu care m-ai iubit odată alungând cu gândurile tale rătăcitoare şi mute
nesigure şi cu privirile împletite, redute
umplute de ploile repezi tu cea care mi-ai ţinut de sete şi frig
de mirosul putred al toamnei şi-al verii prea scurte
al aerului şi al uscatului
mirosând a brusture mirosind a candoare
cicoare ori pipirig
cât te doresc n-o să-ţi spună vântul, n-o să-ţi spun nici eu întrebarea ce-mi urcă pe buze lipicioasă şi moale, pe buze
nisipul trecând prin clepsidre de scoici şi valurile aruncând cu meduze, ah, părul împletit în cozi
nasul, ochii, urechile tale prea mici
dar mai ales ascuţişul iubirii tăios ca un brici săpându-mi în inimă cu mişcări browniene
cu incizii fine prin vene

ia-mi inima, dorinţele-ţi sunt permise, ţi-o dăruiesc
dacă vrei
o arunci câinilor dacă vrei
cu numele de Grivei
sau o păstrezi colivie
de vise

ia-mi inima, împleteşte-o coş de nuiele
ţine-o în palmă să bată atele
lasă-ţi în ea clipele fără pripas
şi lacrilmile dacă
ţi-au mai ramas

ia-mi inima cât mai e vie
pulsândă
ca o piftie
ţi-o dăruiesc
ţie