Deodată

 

aveam o trompetă când eram mic, lucioasă şi plină de butoane şi cântam
ţinându-mi de sete şi alteori de foame
speriam
vrăbiile, vecinii-i enervam
o trompetă pe care tata voia să mi-o rupă de cap, mamă-mamă
şi n-a reuşit, fiind o trompetă din alamă

cântam rezemat de mărul din fundul grădinii
mi se aşezau fluturii pe nas şi ciulinii
pe picioare îmi urcau furnicile
unde eşti, cristelnţa mă-tiii! (măînjura tata)
ca atunci când alergam câinii şi pisicile
cu lopata
mai lasă trompeta că ţi-o îndes dracului pe gât
mă ameninţa
cu arătătorul numaidecât

voiam să-ţi spun, de fapt, iubito, voiam să te rog
(nici nu ştiu cum am adus vorba de trompetă)
poate că te visam în fiecare a doua noapte ca pe un drog
sau te visam ca pe o viaţă secretă
asta voiam, să te implor prin mai puţine cuvinte
de fapt, să nu dispari din viaţa mea ordinară şi neînsemnată
cenuşie mai ales asta voiam
deodată