(Cameliei,
femeia pe care o iubesc cel mai mult)

N-ar
trebui decat sã fii
N-ar trebui decat sã existi
Venind
Ti-as fura definitiv privirea
Din ochii tãi frumosi
Melancolici
Poate tristi
As
veni si ti-as lungi mâinile
As veni si ti-as lungi palmele
Ale caror mângaieri
Blânde
Mi le-as încolaci de mijloc
Pânã ce de zece ori câte zece
M-ar cuprinde
As
veni galop
As veni in goana cea mai nebunã
Vâjâind naluca
Armasar negru
Ori sageata
Pana la lunã
De-ar
exista si sansa cea mai neânsemnatã
As veni
Si numai pentru o vorba
Rostita intamplator
Inot pâna la tine
Racorindu-mi auzul
Pe coate pana la tine
Ori intr-un singur picior
As
veni
As veni, Dumnezeule Mare,
In dinti
Cu
o floare