Faptele de arme ale unui Calaret Dac
 

 

 

Dumnezeu privea marginea lumii
asezat
în spinarea Muntelui-de-neurcat
talpile-i goale erau macinate de vremuri

Când deodata
asa
pe neasteptate
aparu un Calaret

-O, ce nemaivazut
murmura Dumnezeu care nu mai vazuse Calareti
Centaure! striga, cu parul vâlvoi
de se cutremura tot
era sa si cada

Calaretul privi mogâldeata din vârful muntelui
Pentru el Muntele-era-de neurcat si se opri

-Centaure, de unde vi si ce porti pe cap?
-Sunt de pe-aici
raspunse Calaretul respectuos ducându-si mana la frunte
E o caciula. De Tarabostes!
-Ia-o de pe cap! porunci Dumnezeu
eu sunt atotstapanitorul, atotputernicul si atotstiutorul.
Cine cutezi tu a fi?
Calaretul isi puse o sageata in arc si trase
Sageata sfredeli gâtul lui Dumnezeu
care cazu
si se sfârteca de munte.

-Eu sunt un Tarabostes, mai raspunse Calaretul
încalecând