Fârtatul
medita în mijlocul înghemuirii
coplesit de revelatie
Numi
revelatia luminã
o pipãi si vãzu cã e bunã
si a fost luminã
El
se lãsã emotionat pe vine
motiv pentru care se rãsturnã pe poala muntelui
si-si sfâsie vestmintele
Asa
a început primul vid de creatie
Când
se dezmetici dãdu nas în nas cu un Cãlãret
pe Dunãre
- Omule
omule,
lãcrimã Fârtatul, îti place lumina asta
caldã si blândã?
Are un cusur
rosti Cãlãreþul pe Dunãre
descãlecând
- De unde vii?
- De pe Danubiu
- Bucurã-te, am adus luminã
Omul
încãlecã si nu mai spuse nimic
Omul plecã unduindu-si pletele-n vânt
Vântu-i bãtea prin plete despletindu-i-le
Fârtatul îl privi pânã se sãturã.
Apoi
cãzu printr-un con al muntelui
- Unde sunt aici?
- Aici esti aici. Bine-ai venit! Tocmai
am zãmislit
întunericul si nu stiu ce sã fac
cu el
-
Bine te-am gãsit, o, Nefârtate!