From: Currandera (Nora Vasilescu)
Subject: Re: [cenaclu:] Iarna in Canada

E o joaca atat de delicata in talmes balmesh-ul asta alb ca tare-mi e greu sa
ma apuc de
purecat (Feydeau, Feydeau, ce mi-ai facut).

Dar imi place prea mult sa nu ma simt vinovata sa tac din gura. Sunt doua
poezii aici sau o poezie si o proza lirica. Pastelul pe de o parte, si pe de
alta micul manual de pescuit la copca. Suflul e altul, autorul insusi e
altul. In prima parte un poet copil, pasionat pasiunii si suprarealist, (doar
in versul doi ni se da de inteles ca am avea de-a face cu poetul rememorand,
altfel am putea fi complet "pacaliti" sa credem ca ne scrie insusi copilul
de-atunci) intr-a doua, barbatul jocandu-se de-a copilul.

Primeia i se pot face reprosuri de ritmica. E pacat ca la curajul
imperecherilor de de sensuri simple care dau farmec asa-zisului cantecel sa
nu i se potriveasca o forma impecabila. De ex. "Ninge ca într-un vis mai
vechi / Visat pe când eram copil" primul vers are un picior in plus usor de
evitat. Dealtfel in general strofele au acest defect ciudat, unde rima e bine
formata, imaginea proaspata, insa ritmul schioapata netzesalat. In contrast
cu refrenele delicioase in absurditatea lor magica.

Si sa fii in stare sa te-nvarti cu acest talent de versificator pe undeva
printre Toparceanu, Minulescu si Urmuz, sa nu credeti ca-i lucru de shaga.
Facilul ca sa nu zic proza de duzina, pusa-n ritm, pandeste la tot pasul, iar
Costel al nostru iese fatza curata din incercare. Sa speram ca n-o sa se
inece in propria sa usurinta.

A doua bucata pare un fragment, in orice caz la nivelul lirismului e ceva
neterminat, frumos, desigur, ca mesaj de la cineva ce stie scrie, dar nu -
inca - literatura. Sunt, pe ici, pe colo trimiteri spre o poezie ce nu s-a
scris, sau, cel putin nu ni s-a trimis. Tarnacopul e de ocazie, o clipa
mintea ni se agata de acest tarnacop luat de cine stie unde de (sigur!)
oraseanul nostru aventurier. Coltul gurii se zmuceste a ras (sa fim sobri, ne
recoamda Alais) cand ni se precizeaza capatul tigarii ce urmeaza a fi
aprinsa. Suna a sfat dat prea tarziu, le face el cu ochiul fumatorilor. In
fine, nimeni nu pleaca de la o copca, nu-i asa? Drept care personajul nostru
liric se "ushkeshte" inspre caldu-i camin din burg, inainte de a fi prins
vreun peshtishor de aur, as ricana eu.

From: "Georgeta Precup"
Subject: Re: [cenaclu:] Re: Currandera: Iarna in Canada

De ce ar trebui sa fie un alt poem, sa recunoastem,
interesant, nu neaparat altul, ori poate altfel?
Omul a scris despre iarna in Canada, un fel de
cum va place, mie mi-a placut la copca,
nu doar ca e tipic canadian, asta nu-i trecuta
prin filtre, restul se pot potrivi si in alta parte,
e OK cu ele, pina nu le puricam:-), doar a stiut
sa ne vrajeasca:-)
Pentru mine aia cu copca e plina de viata,
atit de bine prinsa, simpla, directa, fara batistute cu saruri.

Cum ai schimba titlul?

Geta

 

Nume: Oriana Email: Data: Wednesday January 30th, 2002 02:58 AM
Si daca prin absurd pestele musca, pastreaza 2 din 5, 3 arunca-i înapoi, ca pentru asta ai platit când ai luat permisul de pescuit în Canada...
Acasa întors bocna, you have to shovel the snow on the driveway, damn it again! ca a trecut plugul. Casa, dulce casa, din turta de miere si melasa...
Concluzie: pastel la copca