Erai
tu bocănind în bocancii cei negrii de la vânătoarea de capre înapoi
alergând
Te priveam, eram preșul ce-l călcai cu noroi, cu pământ
În picioare peste trupu-mi înainte înapoi pendulând\
/
Erai tu cu toporul, cu cuțitul, cu pușca, cu cartușe
și câinii de la vânătoare sosind
Îți pândeam apăsarea piciorului stâng, ascuțimea privirii
Mă făcusem fereastră, oglindă, chipu-ți aspru din alt unghi să-l
surprind
/
Te-ai oprit la fântână, m-ai cuprins cu o mână,
eram ciutura, eram lanțul cel greu scârțâind
Eram apa cu care iți spălai oboseala și rana, eram boarea
Dogoarea, eram vântul vuind
/
Erai
tu, intrând în livada cu meri și caiși în tumbe prin iarbă și prin
flori lunecând
Eram eu printre ramuri, cireașa cea coaptă
Căutându-ți privirea și gura, oftând
/
Erai
tu în cerdac, ai pașit peste prag, te-ai lăsat obosit pe un pat,
adormind
Eram eu așternutul cu miros de lavandă
Ofrandă. Din visul ce-l visai. Suspinând