îmi
amintesc era pe înserat ori era spre dimineață
număram segmentele de cale ferată
le înmulțeam le adunam le puneam cap la cap
le mai număram încă o dată
\
trenul șuiera ascuțit marfar deși era un tren de persoane
dacă mă întrebi acum îmi era sete și da îmi era
puțin foame
dar cu ce calm regizat îmi despătuream ziarul
înnodându-mi degetele scotocind buzunarul
\
și ce uimită păreai alunecând înspre mine
același breton pe care ți-l știam din poze
cu zâmbetul schițat în dimineața aceea rotundă
cu obrajii și buzele roze
\
îmi pierdusem cuvintele și nici nu mai fumam
de o vreme
erai atât de ciudată în lumina galbenă cu parfum de
neon
când toate trucurile mi se spulberaseră în următoarea
secundă
privirile ni se întâlniseră, în urechi ne pulsau inimile
bătând unicorn