ar trebui
sa-ti pui un semn ar trebui
doua
sa-ti târasti picioarele prin aer si prin sublimat
de roua
despre poemul meu se va mai comenta
dar mai târziu
ca e plictisitor apoi
ca-i plin de stângacii
de aritmii si ca poet n-am nici un viitor
ferestrele au irizat, dar ti-am mai spus, dar ma repet
în alb, poemul îmi devine desuet
Shostakovich
a scris The Gadfly pentru tine
ca un adagio:
sentimentalisme ieftine si nici
nu voi convinge scotând dintr-un joben
pocnind din degete sau bici
violoncel multiplicat într-un quartet
din urna
nu va iesi nici o nocturna
facil cu pretiozitati poem
de calitate îndoielnica, clisee
sirop liricoid si translucid
cu bube infectat si cu acnee, eu
însa
am întrebarea pregatita
strânsa
manunchi
si ti-as mai cere
în genunchi
tacere
iar întrebarile în dragoste au rostul lor am crezut
am crezut ca vad negru si ca ma înghite pamântul
am crezut ca m-a lovit cineva peste ceafa
m-am simtit mic si insignifiant
si am vazut o perche de bocanci soldatesti strivind sentimente
în mijlocul unui câmp cu mărăcini