toate vocile din cer ma striga pe mine pe numele
meu fecunde
la fel de reale ca tine dezgolita cu mâinile fragile si albe sexuale
cu urechile rosii mici si rotunde
cu picioarele învelind mistere arhetipale
toate vocile ma striga din cer pe numele meu daca-ti
spun
daca le-aud daca te amuzi pentru ca ratacesc prin încaperi
joase întunecoase prea scunde cu toate cuvintele
sechestrate ce printre coapsele tale ar putea
patrunde
sunt în palatul sau al lui Montezuma
si-mi zâmbesti e atâta aur în jur atâta racoare
atâtatatoare nu stii tu ca nimic pe lume
nu-mi place mai mult ca atunci când
îmi zâmbesti mie pe numele meu ori ma mângâi oare
esti urma palpabila si adânca a unei roti în pamânt
în care semintele mi le voi sadi si ascunde
cu tot cu amintirile sentimentele starile
ce le voi retrai într-un viitor reversibil
de materie si unde