natură statică

 

toţi oamenii pe care i-ai atins
au luat, ceva au luat din tine
dinadins
de parcă ai fi fost din vitamine

ţi-au furat zâmbetele, prizoniere
gânduri, câteva rânduri, câteva secunde
runde
câteva momente din tăcere

din peisaj lipseşte o urmă de roşu, o lăcustă verde
îmi lipesc mâinile în prelungirea unei pensule peste portretul tău
desavârşit într-o singură tuşă, eu alături, introvertit
o uşă
o fereastră
o glastră
şi mere