sunt
eroul tău, nu plânge, dacă mai sunt și dacă
întinzându-mi un pistol în joacă, m-aș chirci, m-aș strânge
piciorul mi l-aș sprijini de treapta
unui gând și m-aș prelinge definindu-mi singur limita
la dreapta
te-am așteptat
toată ziua te-am așteptat
de ieri înainte de ieri, sprijinind copacii
de pe marginea șoselei numărând
aurolacii, disperat, abandonat ori fluierând
după semafoare tricolore
blând
mă urmăreau taximetriștii,
mă tachinau scuipând turbecolos
mă înjurau obscen cu degetul din mijloc, gros, părea
un mădular scârbavnic și jegos
ba du-te tu!
și te priveam cu ochii minții în timp ce-ți împleteam
un vis în care îți tăiam încuietoarea sutienului
cu dinții
ai uitat să-mi
spui, să-mi spui ce promisiuni ai facut, ai țesut
știu eu cui, știi tu cui, știm noi cui
ai uitat să-mi spui
de ce ești cum ești, dacă ești,
nod ca marunțișul din batistă
între două povești, derutată părând desprinsă
sau tranchilizată,
tristă
și iată-mă,
sunt rece și-s flămând, un gest
cu disperare de la tine așteptând, bacovian
îmi ninge la fereastră indigest și-n așteptarea ta
îmi trece, galopând secvențial, întregul an, iubito
apucă-mă de mână și hai să aruncăm un ban
într-o fântână