Amintirile noastre
170
Draga Irinuca,
cand eram la mama, aveam un greieras sub podea care ne canta toata noaptea. Tata dormea in camera alaturata si il auzea de acolo. Intr-o zi a spus suparat ca are sa omoare toti greierii de pe lume.
Eu am inceput sa plang ca mie imi placea de greieras si atunci tata s-a induiosat si mi-a scapat o palma peste cap.
- Iti scot eu greierii din dovleac, mi-a spus el.
Mie mi-a placut poezia ta ca e un semnal de alarma. Uitarea nu trebuie sa se asterna peste noi. Ca ce avem mai de pret decat amintirile noastre?
Nu de mult l-am sunat pe fratele meu in Romania si mi-a spus ca tata tine un greiere intr-un sertar si ii da de mancare.
- Pai lui nu-i placeau greierasii, i-am zis eu.
- Ba da, acum ii plac, a spus ca greierii ii amintesc de tine.