Cazutul in cap
185
Domnule Anton, iertata-mi fie graba cu care dau buzna pe poezia matale si iertata-mi fie si intarzierea de fus orar ca ce-am vazut, ceva de groaza, eu am ajuns cam ultimul si nu mai e cam nimic de spus pe-aici ca toata lumea a luat caimacul si mie mi-au lasat zerul.
Iata zerul meu: mie mi-a placut aceasta poezie ca e cu prastii ca si eu aveam prastie cand eram de varsta matale pe cand erai si matale de varsta mea. Eu odata mi-am tras cu prastia in ochi si de-atunci mi-a cam fost frica de ea. Asta pana mi s-a vindecat ochiu ca pe urma mi-am tras cu prastia in gura si mi-am ciobit doi dinti.
In copaci nu mi-am facut coliba dar de catarat m-am catarat si am si acuma niste urme, ca am cazut in cap si urmele cazaturilor in cap sunt cam evidente.
Cel putin la mine