Foame de lup
287
Nume: DoDu </autor.php/m_id/1300/> Email: <mailto:>Data: Sunday March 23rd, 2003 03:52 AMEu cred ca inceputul asta de poezie e mai mult decat promitator, ca ce-i mare lucru sa promiti mult si sa nu faci branza, e mai greu sa promiti putin sau mai deloc si sa-l faci pe dracu patru.
Mie mi-a spus un om ca dracu poate fi facut si mai multe bucati daca ai un cutit ascutit pe tocila. Tata avea o tocila de care nu lasa pe nimeni sa se apropie. Eu ma mai furisamin si ascuteam toporul tatei ca sa ma deprind cu meseria de ascutitor.
Intr-o zi am chemat niste prieteni la mine sa-i invat si pe ei cum se ascute un topor si atata l-am ascutit pana a ramas coada din el si urechea. Tata cand a vazut toporul atat de calicit s-a emotionat si s-a oferit sa-mi faca o favoare.
- Ce fel de favoare, am intrebat eu cam circumspect, ca nu-mi prea placeau favorurile tatei.
- O sa-ti ascut mintea, a spus el serios.
- Au incercat si profesorii la scoala, dar n-au reusit. Au spus ca la mine e din nastere, se trage genetic de la parinti.
- N-au metoda, a zis tata. Hai, vino sa-ti ascut mintea.
- Unde?
- Pe tocila, unde altundeva, ca tot ti-e draga.
Cand am auzit eu de tocila am si facut picioare. Eram de groaza cu picioarele mele. Toata lumea rea ma invidia. Ii spuneau tatei:
- Domnule Duma, cu cine seamana baiatul asta al tau la picioare?
- Ce vrei sa spui?
Tata se cam supara si o lua pe mama la rost:
- Cu cine seamna DoDu asta la picioare?
- Cu tine
- Cu mine nu ca eu am picioarele strambe.
- Ba ai picioarele cele mai frumoase din lume.
Atunci tata se imbuna si-i tragea mamei una peste fund, smechereste. Mama, de placere, se lipea de peretele cel mai apropiat.
- Hai, o dregea tata, nu te mai holba la mine, pune ceva de mancare ca am o foame de lup.