Of, scoala
Nume: DoDu </autor.php/m_id/1300/> Email: <mailto:>Data: Tuesday September 17th, 2002 12:33 AM
Mie mi-a placut povestea asta cam prea tare. Din cauza de amintiri. Chiar am crezut ca eu am scris povestea cand colo a scris-o Danut.
Eu am uitat prima mea zi de scoala. Aproape cam tot. Tata n-a venit cu mine ca el trebuia sa fie la servicul lui si mama a trebuit sa fie la serviciul ei. Ca de acolo mancam, a zis mama. Si tata.
Asa ca m-a dus un copil al carui parinti locuiau cu gazda la noi. Unul Fanel. Care cum am ajuns la scoala m-a si pierdut din cauza de alti prieteni. M-am plimbart si eu pe-acolo cu ghiozdanul gol in spate si ma minunam cati copii merg la scoala. Dar erau si multi parinti si eu ma bucuram ca parintii mei nu sunt cu mine iar dupa ce am crescut mai mare si mi-am adus aminte de prima zi de scoala am inceput sa plang. Acum eu as fi vrut sa fi fost cu mine ori mama ori tata.
Cand toti copiii au intrat in clase incolonati eu am ramas cam singur. Ca nu stiam care e clasa mea.
- Copile, care e clasa ta? m-a intrebat un parinte sau poate ca era o tovarasa.
- Clasa unu, tanti.
- Si de ce nu esti cu clasa ta?
- Pentru ca sunt multe de clasa unu si eu nu stiu in care sa ma duc. Poate stii matale.
Tanti aia m-a luat de mana si m-a dus la un birou in care o alta tanti buzata, cu mustata si voce mai groasa ca a tatei m-a intrebat cum ma cheama. Apoi s-a uitat pe un registru si mi-a spus:
- Unu "B" de la boule. Hai, fugi!
Am fugit si m-am impiedicat in proprile-mi picioare si mi-am si pierdut un nasture de la uniforma care era noua.
Am gasit clasa unu boule, unde am stat 10 minute langa usa din cauza de emotii. Pana la urma am intrat ca a iesit doamna si m-am ales cu o clanta in cap ca ma uitam pe gaura cheii.
- Ce faci aici? Cine esti?
Eu ma tineam cu mana de cap.
- Mie mi-a spus o tanti cu mustata care fumeaza mult ca aici e clasa mea.
- Cum te cheama?
- Dodu.
- Dodu si mai cum?
M-a pus in prima banca unde mai ramasese un loc liber. Pe banca era un abecedar care tovarasa mi-a spus ca era al meu.
- Si floarea asta e tot a mea?
- Tot a ta.
Abia atunci am realizat cat de important eram. Primisem un abecedar si o floare.
Si n-am mai vrut sa merg acasa in ziua aceea, as fi ramas la scoala, ca deodata m-am indragostit de ea. Dar a venit Fanel, copilul acela si m-a luat ca sa fie sigur ca nu ma ratacesc.
- Si beleste ochii pe unde mergi, ca de maine te descurci singur, eu am ore de dupa-amiaza.
Parca era tata. Numai tata spunea sa belesc ochii. Mama zicea ca mai bine sa-i holbez.
- Nici n-as mai veni cu tine. Nici daca mi-ai spune te rog frumos.
- Da de ce?
- Nu-ti spun. Acum am si eu abecedar. Si o floare. Si stiu si singur drumul