Nume: DoDu Email: Data: Wednesday September 24th, 2003 03:58 PM
Nimeni nu ma va putea banui vreodata, cu atat mai putin matale, domnule O Bufnila, ca nu am incercat sa-ti inteleg proza care mie mi-a placut pe ici pe colo si pe dincolo, mai ales partea de dupa final pe care mi-am imaginat-o si singur. Ca asa mi-am si spus: daca e virtual, virtual sa fie!
Ca smecheria cu Submarinul Galben e cunoscuta, am vazut si pe la altii ca imprumuta (ca mie nu-mi place sa spun fura) titluri de cantecele celebre si le pun la porcarioarele lor de texte ca poate-poate s-o indura careva sa le citeasca. Acum eu nu vorbesc de matale, domnule OBufnila, care nu faci asa ceva decat din scapare sau din nestiinta, care matale habar n-ai, poate, de sumarinul galben, ca eu de aia l-am si citit crezand ca ascult ceva din muzica anilor '60.
Domnule OBufnila,
eu o singura intrebare vreau sa te intreb. Dar daca nu stii raspunsul, te rog sa nu-mi raspunzi, ca nu se cuvine.
Ca proze de genul pe care le scrii matale inunda posta redactiilor la mai toate revistele din tara noastra.
Eu am incercat sa rad la ce scri matale, am incercat sa plang, am incercat sa ma infiorez cu mintea mea putina, sa ma scarpin pe partea cu intelect, am incercat sa-mi zburlesc parul in forma de maciuca, sa-mi casc ochii sau gura, sa-mi pocnesc degetele, sa ma surprind singur, sa ma ingrozesc si cate altele.
Crezi ca am reusit?
N-am reusit. Pentru ca prozele matale au un merit si acela se numeste merit incontestabil. Ele au meritul incontestabil de a se deplasa PARALEL cu privirea cititorului. Or fi glasante. Or fi praline ori fi picante sau feline. Domnule. Textele matale.
Eu incerc din rasputeri sa citesc textele alunecacioase si dau tentative de intersectie cu ele. Iar cand reusesc cate-o intersectie, cu chiu cu vai, ce vad? Ca formez un punct care e chiar punctul de final.
In loc de concluzie:
Jocurile virtuale au fost deja jucate
Iar mintile jucatorilor sunt saturate
Lumile astazi se pliaza altfel
Origami ramane acelasi mister